Pachet Stephen King - Seria Turnul Intunecat

Turnul intunecat. Vol. 7 - Seria Turnul Intunecat
Turnul intunecat este partea a VII-a din seria Turnul intunecat.

Ronald Deschain si ka-tet-ul au calatorit impreuna si separat printr-o multitudine de perioade si spatii, unele reale, altele fantastice si nebunesti. Dar toate drumurile i-au adus la Turnul Intunecat. Si acum pot afla care este sensul vietii sau mortii lor, intr-un ultim vartej de emotii, descoperiri, lupte si violenta. Stephen King intrece toate asteptarile cu finalul capodoperei sale: povesti intretaiate, lumi de o vastitate impresionanta, o imaginatie fara limite, un vizionarism curajos si cu totul antrenant pentru toti cititorii.
 
O fina explorare filosofica a liberului-arbitru si a destinului, Turnul Intunecat este punctul cel mai inalt din cariera lui King, care il asaza definitiv in canon. Cei care vor sa stie cine va trona in Turn trebuie sa ia povestea de la inceput, adica de jos. - Publisher’s Weekly

Fragment din "Turnul intunecat. Volumul 7 din seria Turnul intunecat" de Stephen King:

"Povestea lui Eddie dura cam o ora si jumatate. Si fireste ca, neavand prea mult timp la dispozitie, tanarul omise unele amanunte. Cand ispravi, observara cu totii ca o noapte prematura coborase peste lacul de alaturi. Iar furtuna nici nu izbucnise, nici nu se deplasase mai departe. Cand si cand tunetele bubuiau ragusit deasupra casei lui Dick Beckhardt si uneori zgomotul era atat de puternic si neasteptat incat ii facea pe toti sa tresara. Un fulger lovi perpendicular pe centrul lacului, colorandu-l, pentru o clipa, intr-un purpuriu irizat. La un moment dat se isca si vantul, vorbind pe multe voci prin frunzele copacilor, iar atunci Eddie isi spuse Acum o sa vina, cu siguranta ca acum o sa vina, dar nu se intampla nimic. Si nici furtuna iminenta nu se indeparta, iar momentul acesta incremenit, aidoma unui palos agatat de un fir tesut de un paianjen, il duse cu gandul la lunga, strania sarcina, acum incheiata, a lui Susannah. In jurul orei sapte, curentul se intrerupse, iar John se duse in bucatarie sa caute lumanari, in vreme ce Eddie isi spunea mai departe povestea: batranii din River Crossing, nebunii din Lud, oamenii buni si foarte ingroziti din Calla Bryn Sturgis, loc unde intalnisera un fost preot care parea a fi iesit direct din paginile unei carti. John puse lumanarile pe masa, alaturi de o farfurie cu biscuiti si felii de branza si de o sticla cu ceai Red Zinger. Eddie incheie cu vizita lor la Stephen King, povestind cum il hipnotizase pistolarul pe scriitor ca sa uite ca-i vazuse vreodata, cum o vazusera pe prietena lor, Susannah, doar pentru o fractiune de secunda si cum se facuse de-i dadusera telefon, pentru ca, asa cum zicea Roland, nu exista nimeni altcineva in partea aceasta de lume la care ar fi putut apela in afara de el, John Cullum. Cand Eddie termina de vorbit, Roland povesti despre intalnirea cu Chevin de Chayven pe drumul spre Aleea Carapacea Testoasei si puse pe masa, langa farfuria cu branza, crucea din argint pe care i-o aratase si lui Chevin. John mangaie zalele fine ale lantisorului cu buricul gros al degetului mare. Si urma o tacere lunga. Cand nu o mai putu suporta, Eddie il intreba pe varstnicul ingrijitor de barci cat anume crede din spusele lor. 
- Cred tot, raspunse John fara sovaiala. Tre' sa va ingrijiti trandafirul ala din New York, nu-i asa?
- Asa este, zise Roland.
- Pen' ca doar el mai tine intreaga una din Grinzile alea, cand celelalte au fost daramate de telepaticii aia, de Sfaramatori.
Eddie ramase uluit de cat de iute si lesne reusise Cullum sa priceapa esenta povestii, dar probabil ca nu avea de ce sa fie surprins. Ochii noi vad mai limpede, cum ii placea lui Susanr sa spuna. Iar Cullum se apropia mult de ceea ce Caruntii Lud ar fi numit „un ticalos viclean".
- Da, spuse Roland. Adevar graiesti.
- Trandafirul are grija de o Grinda. Stephen King are de cealalta. Cel putin, asa va inchipuiti."

Cantecul lui Susannah. Vol. 6 - Seria Turnul Intunecat

Cantecul lui Susannah este parta a VI-a din seria Turnul intunecat.
 

NOMINALIZAT LA PREMIUL LOCUS PENTRU CEL MAI BUN ROMAN FANTASY
 
Marea aventura se apropie vertiginos de final!

Protagonistii sunt trimisi in directii spatiale si temporale diferite. Susannah Dean e posedata de un demon si ajunge in ciudatul New York al anului 1999, cu Jake si Callahan pe urmele ei ca s-o salveze, in vreme ce Roland si Eddie ajung in Maine, in vara lui 1977. Totul se leaga de misiunea lor, inclusiv destinul unui scriitor care si-a abandonat manuscrisul despre Turnul Intunecat si pe care Pistolarul trebuie sa-l convinga sa termine povestea. Numele lui? Stephen King…

Gloantele zboara prin aer si enigmele nu se termina niciodata.
 
Cu actiunea plasata mai mult in lumea reala si mai putin in cea fantastica, acest roman ofera explicatii si leaga nenumarate fire, pregatind terenul pentru mult-asteptata incheiere a seriei. - The Independent
Fragment din romanul "Cantecul lui Susannah. Volumul 6. Seria Turnul intunecat" de Stephen King:

"Sipetele au fost asezate jos - cu multa grija, caci poteca spre ceea ce oamenii manni numeau Kra Kammen era foarte ingusta - si apoi descarcate. Degete cu unghii lungi (manni aveau voie sa-si taie unghiile doar o singura data pe an) ciocanira magnetii, starnind un zumzait strident ce zgariara ca o lama de cutit timpanele lui Jake. Ii amintea de clopotele din portal, si pe buna dreptate: aceste clopote chiar erau kammen-ele.
- Ce inseamna Kra Kammen? il intreba el pe Cantab. Casa Clopotelor?
- Casa Duhurilor, raspunse tanarul manni fara sa ridice ochii de la lantul pe care il desfasura. Lasa-ma in pace, Jake, e treaba delicata ce fac eu aici.
Jake nu intelegea ce anume era atat de delicat in desfacutul unui lant, insa ii asculta cererea. Roland, Eddie si Callahan stateau in pragul pesterii. Jake se duse langa ei. In tot acest timp, Henchick ii aranjase pe cei mai in varsta membri ai grupului sau intr-un semicerc ce ajungea pana in spatele usii. Partea din fata, cu hieroglifele gravate si cu manerul din cristal ramasese nepazita. Pentru moment.
Batranul se duse la gura pesterii, schimba cateva cuvinte cu Cantab, apoi facu un semn spre ceilalti manni sa urce. Cand primul intra in pestera, Henchick il opri si se apropie de Roland. Se aseza pe vine, invitandu-l prin gesturi sa faca si el la fel.
Podeaua pesterii era plina de praf. Praf de la pietre, dar mai ales faramite din oasele unor animale mici care, din nesabuinta, intrasera aici. Cu unghia, Henchick desena un dreptunghi, deschis in partea de jos, apoi un semicerc in jurul lui.
- Aici e usa, spuse el. Si oamenii din kra-ul meu, pricepi dumneata?
Roland dadu din cap: pricepea.
- Tu si prietenii tai veti inchide cercul, continua Henchick desenul. Intuitia, atingerea baiatului este foarte puternica, mai spuse batranul manni uitandu-se pe neasteptate la Jake si facandu-l pe acesta sa tresara.
- Asa este, confirma Roland.
- Pe el il vom aseza chiar in fata usii, dar la suficienta distanta ca sa nu-i reteze capul daca se va deschide brusc si tare - cum cred ca se va intampla. Vrei sa stai acolo, baiete?
- Voi sta, pana cand tu sau Roland imi veti cere sa fac altceva, raspunse Jake.
- Vei simti ceva in minte - ceva ca o aspiratie. O senzatie deloc placuta. Veti deschide usa de doua. ori.
- Da, intari Roland. Twim. De doua ori.
Eddie stia ca a doua deschidere a usii avea de-a face cu Calvin Tower, insa el pierduse orice interes ar fi avut pentru proprietarul librariei cu carti vechi. Sigur, individul nu era in totalitate lipsit de curaj, dar era si lacom, capos si egoist: newyorkezul tipic al secolului douazeci. Insa ultima persoana care folosise usa aceasta fusese Suze, si el avea de gand sa tasneasca prin ea de indata ce se va deschide. Daca se va mai deschide inca o data, spre oraselul din Maine unde se ascunsesera Calvin Tower si Aaron Deepneau, prietenul lui, va fi foarte-foarte tare. Iar daca prietenii lui vor ajunge acolo, incercand sa-l protejeze pe Tower si sa intre in posesia unui anume teren viran pe care crestea un anume trandafir salbatic, si mai bine. Prioritatea lui Eddie era Susannah. Orice altceva cadea in plan secund.
Chiar si Turnul."

Lupii din Calla. Vol. 5 - Seria Turnul Intunecat
Lupii din Calla este partea a V-a din seria Turnul intunecat

Roland Deschain si ka-tet-ul sau merg spre sud-est, in cautarea Turnului Intunecat. Dar cararile ii duc la marginea unui orasel de fermieri, Calla Bryn Sturgis, care, o data la fiecare generatie, este atacat de misteriosii Lupi din Bubuit de Tunet. Nimeni nu stie exact ce sunt: inarmati si temuti, oameni care poarta masti de lup sau altceva. De cate ori vin, iau cate un geaman cu varsta potrivita. O parte dintre copii se intorc mai tarziu, cu mintea pierduta si suferind de gigantism, care ii ucide devreme, in dureri atroce. Nimeni nu a avut pana acum curaj sa lupte impotriva Lupilor. Vor fi de ajuns armele pistolarilor sa-i protejeze pe sateni?
 
Una dintre cele mai impresionante parti din serie. O capodopera. - Locus


Fragment din romanul "Lupii din Calla, volumul 5 din seria Turnul intunecat" de Stephen King:

"- Am trait toata viata mea in Calla. Am impartit cu voi apa vietii, am impartit cu voi khef-ul, iar voi l-ati impartit cu mine. Acum, rogu-va, ascultati ce am a va spune.
- Multam-sai, murmurara barbatii.
Raspuns standard, dar Tian prinse ceva mai mult curaj.
- Vin Lupii, zise el. Andy mi-a spus. Vor fi aici peste treizeci de zile, la urmatoarea luna plina.
Alte murmure inabusite. Tian deslusi disperare, indignare, insa nu si surpriza. Cand era vorba de raspandirea vestilor, Andy se dovedea extrem de eficient.
- Nici macar aceia dintre noi care stiu sa citeasca si sa scrie cat de cat nu au hartie, continua Tian, asa ca nu va pot spune sigur cand au venit ultima data. Nu exista consemnari, dupa cum prea bine cunoasteti, ci doar marturii transmise prin viu grai. Tot ce-mi amintesc eu este ca deja mergeam binisor de-a busilea, asa ca inseamna ca au trecut mai mult de douazeci de ani de atunci.
- Douazeci si patru, se auzi o voce din spatele salii.
- Ba nu, douazeci si trei, zise una mai din fata.
Reuben Caverra se ridica in picioare. Era un om rotofei cu fata rotunda si vesela. Doar ca acum veseliei de pe chipul lui ii luase locul suferinta amara.
- Au luat-o pe Ruth, surioara mea, ascultati, rogu-va.
Alt murmur - nu mai mult decat un oftat mai prelung de aprobare - se auzi de la barbatii inghesuiti pe banci. S-ar fi putut rasfira, insa alesesera sa stea lipiti unul de celalalt. Si Tian isi spuse ca uneori lipsa de confort putea aduce mangaiere.
Reuben zise:
- Cand au venit, ne jucam sub pinul cel mare din curte. In fiecare an dupa aceea am facut cate un semn in scoarta lui. Si am continuat chiar si dupa ce au adus-o. Sunt douazeci si trei de semne, adica douazeci si trei de ani.
Si se aseza la loc.
- Nu conteaza daca-s douazeci si trei sau douazeci si patru, continua Tian. Cei care au fost copilasi atunci cand au venit Lupii au crescut si au copilasi la randul lor. Asa ca jigodiile alea au de unde alege. Au de unde-si alege copilasii.
Se intrerupse, dandu-le ragaz sa isi imagineze singuri ce urma spuna.
- Cu conditia sa permitem una ca asta, zise el in cele din urma. Cu conditia sa le permitem Lupilor sa ne ia copilasii, sa-i duca in Bubuit de Tunet, si apoi sa ni-i aduca inapoi bolanzi la cap.”