Pachet Seria Jocurile foamei

Jocurile foamei. Seria Jocurile foamei. Vol.1
Primul volum din trilogia Jocurile foamei
 
Bestseller international & un adevarat fenomen mondial
 
Exista o singura regula: ucide sau vei fi ucis! Tu cat ai supravietui singur in salbaticie cand ceilalti fac tot ce pot ca sa nu apuci dimineata urmatoare? 
 
Intr-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odata ca America de Nord, se intinde natiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douasprezece districte conduse cu o mana de fier, in fiecare an este organizat un concurs sadic si sangeros, Jocurile Foamei. Douazeci si patru de adolescenti sunt luati de langa familiile lor si aruncati intr-o lupta pe viata si pe moarte, televizata in direct si urmarita cu frenezie. Doar unul dintre ei se va intoarce acasa faimos, bogat si... viu. Cine si cu ce sacrificii va castiga cursa pentru supravietuire?
 
Pur si simplu am citit fara sa ma pot opri! - Stephen King

Fragment din romanul "Jocurile foamei, volumul 1" de Suzanne Collins:

"- Ma ofer voluntar! rostesc pe nerasuflate. Ma ofer voluntar ca tribut!
Pe scena apare confuzia. Districtul 12 n-a mai avut niciun voluntar de zeci de ani si protocolul e invechit. Regulamentul prevede ca, odata ce numele tributului a fost extras din urna, un alt baiat eligibil, daca numele a fost al unui baiat, sau o fata, daca s-a citit numele unei fete, poate iesi in fata pentru a-i lua locul. In alte districte, unde castigarea extragerii este o mare onoare, oamenii sunt nerabdatori sa-si riste viata si voluntariatul e o procedura complicata. Dar in Districtul 12, unde tribut e, intr-o foarte mare masura, sinonimul cuvantului cadavru, voluntarii au disparut cu desavarsire.
- Minunat! exclama Effie Trinket. Dar cred ca exista un mic amanunt, mai intai trebuie prezentat castigatorul extragerii si apoi sunt ceruti voluntari, iar daca iese vreunul din multime, noi aa...
Vocea i se pierde, ezita.
- Ce importanta are? spune primarul.
Ma priveste cu o figura indurerata. De fapt, nu ma cunoaste, dar ii citesc pe chip ca, vag, ma recunoaste. Sunt fata care aduce fragi. O fata cu care fiica lui s-ar putea sa fi schimbat din cand in cind cate o vorba. Fata care a stat, cu cinci ani in urma, inghesuita langa mama si sora sa, in timp ce el ii daruia ei, copilul cel mai mare, o medalie pentru bravura. O medalie pentru tatal ei, pulverizat de o explozie din mina. Oare isi aduce aminte?
- Ce importanta are? repeta el, artagos. Lasati-o sa vina incoace.
In spatele meu, Prim tipa isteric. M-a infasurat cu bratele ei costelive si ma strange ca intr-o menghina.
- Nu, Katniss! Nu! Nu te poti duce!
- Prim, da-mi drumul, spun cu glas aspru, fiindca ma tulbura nu vreau sa plang.
Diseara, cand vor da la televizor inregistrarea extragerii, toata lumea o sa-mi vada lacrimile si o sa fiu considerata o tinta usoara. O molaie. N-o sa-i dau nimanui satisfactia asta.
- Da-mi drumul! 
Simt cum o ia cineva din spatele meu. Ma intorc si vad ca Gale a ridicat-o de la pamant, iar ea i se zvarcoleste in brate.
- Du-te sus, Catnip, imi spune el, cu o voce pe care se straduieste sa si-o mentina ferma, apoi o conduce pe Prim catre mama.
Ma otelesc si urc treptele.
- Ei, bravo! izbucneste Effie Trinket. Asta e spiritul Jocurilor!
E incantata ca are in sfarsit un district unde exista un strop de actiune.
- Cum te cheama?
Inghit cu greutate.
- Katniss Everdeen, raspund.
- Cealalta e sora ta, pariez pe asta pana la ultimul banut. Nu vrem sa ne fure ea toata gloria, nu-i asa? Haideti. Toata lumea! Sa-i oferim o runda de aplauze bogate noului nostru tribut! ciripeste Effie Trinket.
Spre meritul etern al oamenilor din Districtul 12, nimeni nu bate din palme. Nici macar cei cu biletele de pariuri, cei care nu au sentimente de mila. Poate fiindca ma stiu din Vatra sau il cunosteau pe tata sau poate au intalnit-o vreodata pe Prim, pe care nu ai cum sa n-o-ndragesti. Asa ca, in loc sa primesc aplauze, stau acolo nemiscata, in timp ce ei iau parte la cea mai curajoasa forma de impotrivire de care sunt in stare. Tacerea. Care spune ca nu suntem de acord. Nu iertam. Toate astea sunt gresite. Pe urma se intampla ceva neasteptat. Cel putin eu nu ma asteptam, fiindca pana acum nimeni din Districtul 12 nu a dat vreun semn ca m-ar aprecia. Dar, cand am iesit in fata, luand locul lui Prim, s-a petrecut o schimbare si se pare ca, brusc, am devenit o persoana indragita. Mai intai un om, apoi un altul, apoi aproape fiecare suflet din multime isi duce la buze cele trei degete din mijloc ale mainii stangi, pe care o intinde apoi spre mine. E un gest vechi, rar folosit in districtul nostru, pe care-l vezi uneori la inmormantari. Inseamna recunostinta, inseamna admiratie, inseamna a-ti lua ramas-bun de la cineva pe care-l iubesti."

Sfidarea. Seria Jocurile foamei. Vol.2
Sfidarea este volumul al doilea din seria Jocurile foamei
 
Orice revolutie incepe cu o scanteie
 
Katniss si Peeta au castigat impreuna sangeroasele Jocuri ale Foamei, sfidand pentru prima oara in istorie regulile Capitoliului. Reveniti in Districtul 12, convinsi ca au castigat o viata sigura si decenta pentru ei si familiile lor, cei doi spera ca va urma o lunga perioada de pace. Dar, chiar inainte sa apuce sa porneasca in nemilosul Tur al Invingatorilor, apar zvonuri despre o revolta printre locuitorii districtelor. Iar in ochii conducatorilor, ei doi sunt inspiratia acestei rebeliuni. Daca nu vor reusi sa convinga Panemul ca sunt in continuare indragostiti nebuneste, consecintele ar putea fi dezastruoase…
 
O lectura la fel de pasionanta, chiar mai pasionanta decat primul volum, pentru ca acum esti deja foarte atasat de personaje. Iar intriga este incredibila. Nu vei avea somn odata ce ai deschis cartea. Sfatul meu este sa o incepi dimineata si sa anulezi orice program din acea zi! - Stephenie Meyer
 
Fascinant este ca, dincolo de a un fi thriller SF plin de aventura, seria cucereste prin abordarea unor teme legate de moralitate, supunere, salvare, iubire si, mai presus de toate, sacrificiu. - Booklist

Fragment din romanul "Sfidarea. Volumul 2 din seria Jocurile foamei" de Suzanne Collins:

"In cosmar, port rochia de mireasa din matase, dar e ferfenitita si plina de noroi. Manecile lungi se tot agata de spini si de crengi in timp ce fug prin padure. O haita de tributuri mutante se apropie tot mai mult si mai mult, pana cand ma coplesesc cu rasuflarile lor fierbinti si cu coltii picurand de saliva si ma trezesc tipand.
Zorile sunt prea aproape ca sa ma straduiesc s-adorm din nou. In plus, azi trebuie sa ies neaparat in oras si sa stau de vorba cu cineva. La Gale, in mina, n-o sa pot ajunge. Dar am nevoie de Haymitch, de Peeta sau de altcineva cu care sa impart povara tuturor celor intamplate de la vizita mea la lac. Proscrisi fugari, garduri electrificate, un District 13 independent, lipsuri in Capitoliu. Totul.
Iau micul dejun cu mama si cu Prim si plec in cautarea unui confident. Aerul e cald si plin de sperante, prevestind primavara. Un moment potrivit pentru o revolta, imi spun eu. Toata lumea se simte mai putin vulnerabila dupa ce a scapat de iarna. Peeta nu e acasa. Imi inchipui c-a plecat deja in oras. Insa sunt surprinsa sa-l vad pe Haymitch foindu-se atat de devreme prin bucatarie. Intru in casa lui fara sa bat la usa. O aud pe Hazelle la etaj, maturand podelele casei, acum curata luna. Haymitch nu e beat crita, dar nici nu pare prea sigur pe picioare. Cred ca zvonurile care spun ca Ripper s-ar fi apucat din nou de afaceri sunt adevarate. Ma gandesc ca e poate mai bine sa-l las sa se bage in pat, cand el propune sa facem o plimbare prin oras.
Eu si Haymitch avem acum un soi de limbaj prescurtat. In cateva minute il pun la curent, iar el imi povesteste ca sunt zvonuri si despre revolte in Districtele 7 si 11. Daca intuitia nu ma insala, asta ar insemna ca aproape jumatate dintre districte au facut macar cate o incercare de revolta.
- Inca mai esti de parere ca aici n-o sa mearga? il intreb.
- Inca nu e momentul. Toate aceste alte districte sunt mult mai mari. Chiar daca jumatate dintre locuitori se ascund de frica in casele lor, rebelii au o sansa. Aici, in Doisprezece, trebuie sa fim toti sau niciunul, imi raspunde el.
Nu m-am gandit la asta. Ca ne lipseste puterea pe care o numarul.
- Dar, poate, la un moment dat? insist.
- Poate. Dar suntem prea putini, prea slabi si nu avem arme nucleare, zice el, cu o umbra de sarcasm.
N-a fost prea entuziasmat de povestea mea despre Districtul 13.
 Ce crezi ca le vor face, Haymitch? Districtelor rebele?
- Ei, ai auzit ce-au facut in Opt. Si ai vazut ce-au facut aici, fara ca nici macar sa fi fost provocati. Daca lucrurile o sa le scape intr-adevar din mana, cred ca nu vor vedea nicio problema in distrugerea altui district, asa cum s-a intamplat cu Treisprezece. Il vor transforma intr-un exemplu, intelegi?
- Asadar, tu crezi ca Treisprezece a fost distrus cu adevarat? Bonnie si Twill aveau totusi dreptate in privinta filmului cu gaita-zeflemitoare, spun eu.
- OK, dar ce dovedeste asta? De fapt, nimic. Exista o multime de motive pentru care ar putea folosi un film vechi. Probabil ca arata mai impresionant. Si e mult mai usor, nu-i asa? Nu e mai simplu sa apesi cateva butoane in camera de montaj decat sa zbori pana acolo pentru o filmare? Ideea ca Treisprezece a renascut cumva si Capitoliul ignora asta pare genul de zvon de care se agata oamenii disperati."

Revolta. Seria Jocurile foamei. Vol.3
Revolta este volumul al treilea din seria Jocurile foamei.
 
Nimic nu te poate pregati pentru sfarsit
 
Katniss a supravietuit calvarului de la Jubileul Pacificarii si, impreuna cu familia ei si cu Gale, este la adapost in Districtul 13. Dar, in haosul final al jocurilor, Peeta a cazut prizonier in mainile conducerii Capitoliului, iar presedintele Snow ii pregateste o soarta aparte. Succesul rebeliunii care a cuprins intregul Panem depinde acum de Katniss. Oare va accepta sa joace rolul de pion pe tabla puterii si sa fie responsabila pentru nenumarate vieti si pentru viitorul tuturor districtelor? Ca sa faca asta, trebuie sa-si depaseasca furia si neincrederea si sa devina, cu adevarat, Gaita-Zeflemitoare.
 
Revolta va avea peste ani acelasi ecou pe care l-au avut Imparatul mustelor de William Golding si Apocalipsa lui Stephen King. - School Library Journal
 
Trilogia aceasta aminteste de pasiunea politica din 1984, de violenta memorabila din Portocala mecanica si de imaginatia exuberanta din Cronicile din Narnia sau Harry Potter. - New York Times

Fragment din romanul "Revolta. Volumul 3 din seria Jocurile foamei" de Suzanne Collins:

"Imi e teama de raspunsul lui Gale, dar il intreb oricum:
- De ce crezi c-a spus-o?
- Poate c-a fost torturat. Sau convins. Eu presupun c-a facut un soi de targ, ca sa te protejeze. Lanseaza ideea incetarii focului daca Snow il lasa sa te prezinte drept o tanara gravida derutata, care n-avea idee ce se petrece cand a fost luata prizoniera de rebeli. In felul asta, daca districtele pierd, pentru tine mai exista inca sansa de a fi privita cu indulgenta. Daca ti-o folosesti cum trebuie. Probabil ca par inca uluita, fiindca Gale isi rosteste urmatoarea fraza foarte lent:
- Katniss... el se straduieste in continuare sa te pastreze in viata.
Sa ma pastreze in viata? Si apoi inteleg. Jocurile nu s-au incheiat. Am parasit arena, dar, de vreme ce nici Peeta, nici eu n-am fost ucisi, ultima lui dorinta de a ma mentine in viata continua sa stea in picioare. Intentia lui e sa ma tina ascunsa, in siguranta si inchisa, cat timp se desfasoara razboiul. Pe urma, niciuna dintre parti nu va avea motiv sa ma ucida. Si el? Daca inving rebelii, pentru el va fi un dezastru. Iar daca invinge Capitoliul, cine stie? Poate ni se va ingadui sa traim amandoi - daca eu ma port cum se cuvine - si sa urmarim Jocurile, care vor continua...
Prin minte imi fulgera imagini: sulita strapungand trupul lui Rue in arena, Gale atarnand fara cunostinta de stalpul de biciuire, tinutul pustiit de acasa, presarat cu cadavre. Si pentru ce? Pentru ce? Pe masura ce mi se infierbanta sangele, imi amintesc alte lucruri. Prima mea privire asupra revoltei din Districtul 8. Invingatorii tinandu-se de maini in noaptea dinaintea Jubileului Pacificarii. Sageata pe care-am tras-o in campul de forta din Arena, ceea ce n-a fost un accident. Taria cu care mi-am dorit sa se-mplante adanc in inima dusmanului meu. Sar in sus, rasturnand o cutie cu o suta de creioane, care se imprastie pe podea.
- Ce e? intreaba Gale. 
- Nu poate fi vorba de o incetare a focului. Ma aplec si indes pe bajbaite in cutie minele de grafit de un cenusiu intunecat. Nu putem da inapoi.
- Stiu.
Gale aduna un manunchi de creioane si le loveste de podea ca sa le-alinieze perfect.
- Indiferent ce motiv a avut Peeta ca sa spuna ce-a spus, s-a inselat.
Creioanele idioate nu vor sa intre in cutie si, in frustrarea mea, rup cateva.
- Stiu. Da-o incoace! Tu le faci pe toate bucati.
Imi trage cutia din maini si o umple cu miscari repezi, precise.
- El nu stie ce-au facut in Doisprezece. Daca ar fi vazut ce era pe pamant... incep eu.
- Katniss, nu te contrazic. Daca as putea sa apas pe un buton si sa ucid toata suflarea care lucreaza pentru Capitoliu, as face-o. Fara ezitare, zice Gale, lasa ultimul creion sa alunece in cutie si ii inchide capacul. Problema e ce-ai de gand sa faci tu.
Se dovedeste ca intrebarea care ma mistuie n-a avut niciodata decat un singur raspuns posibil. Dar a fost nevoie de trucul lui Peeta ca sa-l recunosc.
Ce-o sa fac?
Trag aer adanc in piept. Bratele mi se inalta usor, de parca si-ar aduce aminte de aripile alb-cu-negru pe care mi le-a creat Cinna, apoi se lasa pe langa trup.
- O sa fiu Gaita-Zeflemitoare."