Arhitectura experientei umane. De la evitarea suferintei la suferinta evitarii

Cercetarea stiintifica a produs in ultimele decenii un volum impresionant de date caracterizate printr-un grad de specificitate fara precedent. Pentru psihologie, mai cu seama pentru practicienii acestui domeniu, avansul neurostiintelor este atat o binecuvantare, prin conturarea clara a detaliului, cat si o pacoste, prin sacrificarea contextului in favoarea principiului. Astfel, daca la nivel de detaliu, principiul este clar, in contextul larg al experientei umane, acesta se pierde deseori in ambiguitate. Psihologia are nevoie de o recontextualizare capabila sa asimileze abundenta detaliilor intr-o maniera coerenta si articulata. Lucarea de fata se doreste a fi o contributie la acest deziderat. In ce masura reuseste, ramane la aprecierea cititorului.