Psihologia dezvoltarii umane

Problematica dezvoltarii, in general, a celei psihice, in special, a intrat demult in aria de preocupari a multor categorii de oameni de stiinta - filosofi, sociologi, antropologi, medici, biologi, psihologi, pedagogi - si continua sa fie si in prezent o permanenta a unor studii complexe, interdisciplinare, axate pe investigarea aprofundata a mecanismelor genezei psihice si a legitatilor care guverneaza constituirea, evolutia si functionarea psihismului de-a lungul varstelor omului. 

Tema este de mare actualitate teoretica si practica, deoarece deslusirea procesului de prefigurare timpurie, inca din perioada prenatala, a unor structuri psihice elementare si apoi de imbogatire, maturizare si diversificare a lor succesiva, pe parcursul vietii individului, ne furnizeaza chei de intelegere a ceea ce este constant si variabil in devenirea psihologica a fiintei umane, a  ceea ce inseamna normalitate si abatere de la normalitate in acest proces.

 Este evident ca, in functie de imaginea pe care o avem asupra dinamicii interne a evolutiei psihice - care incepe in zorii copilariei, continua in adolescenta si se implineste la tanar, adult si varstnic - se pot structura anumite modalitati de raportare practica la personalitatea celui care se dezvolta si la conduita lui de raspuns specifica pentru un anumit segment de timp din istoria sa individuala.
 
Lucrarea Florindei Golu, intitulata sugestiv ,,Psihologia dezvoltarii umane", reprezinta o incercare reusita, de inalta tinuta stiintifica, de a raspunde, in termeni contemporani, acestor probleme complexe, spinoase, dar fascinante privind ivirea psihismului in zorii plamadirii fiintei umane si inscrierea evolutiilor si involutiilor lui pe axa timpului, pana la momentul final al vietii.
 
Autoarea intuieste si demonstreaza, cu o mare bogatie de fapte si argumente stiintifice, furnizate de literatura de specialitate consultata si de rezultatele unor cercetari inedite, efectuate de ea insasi, ca la baza acestui proces de geneza psihica, rolul decisiv revine modului cum conlucreaza factorii ereditari, ambientali si educationali, vazuti ca aflandu-se intr-o relatie de intrepatrundere, coevolutie si modelare reciproca.
 
Aceasta optica metodologica - sistemica si interactionista - strabate ca un fir rosu intreaga lucrare, regasindu-se in forme specifice in cadrul analizei fiecarui stadiu al dezvoltarii. Ea este utilizata de autoare ca fundament explicativ a ceea ce este comun, constant si variabil pentru indivizii apartinand aceleiasi perioade de varsta, dar, practic, aflati pe paliere diferite ale dezvoltarii. Pe traseele dezvoltarii se imbina sistematic similarul, omogenul cu diferitul, generalul cu particularul si cu unicitatea individualului.
 
Structurata pe douasprezece capitole, lucrarea Florindei Golu ofera o viziune panoramica asupra spectacolului inlantuirii ciclurilor vietii, cu aspectele lor de contrast, schimbatoare, cu continuitatile si discontinuitatile lor. Se insista, cu temei, pe momentele tensionale, conflictuale, de criza, generatoare de noi motivatii ale dezvoltarii, care imprima acesteia caracterul de proces framantat, dramatic, in contextul caruia individul se afla intr-o continua si febrila cautare de sine. Varstele si stadiile dezvoltarii sunt diferite, cu profiluri psihologice distincte, dar nu sunt delimitate strict, rigid, prin granite de netrecut. Dimpotriva, orice nou stadiu se prepara in sanul stadiului precedent si ofera, la randul lui, premisele trecerii catre stadiul urmator. De aici aspectul de istorie unica si unitara a evolutiei in timp a fiintei umane, care ramane tot timpul ea insasi, identica cu sine, dar care, in acelasi timp, acumuleaza si asimileaza variate modificari - cognitive, emotionale, comportamentale, actionale - adaptandu-se la noile statute si roluri pe care societatea i le scoate in cale pe fiecare nou palier de varsta.
 
Desigur ca, incercand sa se adaptezele la cerintele si prescriptiile sociale, actorii dezvoltarii luneca adesea pe panta anumitor derapari, abateri, deviatii de la modelele psihocomportamentale expectate. Se produc asa-numitele ,,erori de dezvoltare", care, necorectate la timp, prin mecanisme educationale, pot sa-l coste scump pe individ, intarziindu-i evolutia si reducandu-i potentialul adaptativ in raport cu viata familiala, profesionala, personala. Autoarea este foarte atenta la aceste posibile evolutii deformate, anomice, le identifica, le semnaleaza celor interesati si schiteaza strategii ameliorative.
 
Dincolo de prim-planul analizei, care curge natural, fluent pe un fagas structurat, am zice, algoritmic si constant mentinut de autoare, constructia lucrarii contine si un plan secund, care imbraca forma unor casete, tabele si  imagini, aferente textului, continand numeroase analize de caz, informatii exemplificative, materiale iconice care dau suport si substanta tratarii teoretice si care determina ca, pe ansamblu, textul sa devina foarte convingator, iar lectura lui foarte placuta.