Fiecare purtam in noi, asemenea unei papusi rusesti, un eu infantil: copilul care ne ghideaza pasii la maturitate. Poate fi un adevarat inger pazitor, daca ai avut o copilarie fericita si te-ai simtit in siguranta. In schimb, daca ai avut o copilarie dificila, daca ai fost maltratat sau ai asistat la suferinta parintilor, copilul din tine se dovedeste a fi de-a dreptul calau, un obstacol catre fericirea pe care o cauti de atata vreme.
Daca acest copil interior joaca un rol asa de important si de decisiv in evolutia psihologica a adultului, de ce este el ignorat, refulat, respins, chiar combatut? Pentru ca provoaca frica. Tocmai de aceea este important sa avem curajul de a ne deschide catre propria interioritate efectuand un pelerinaj in trecutul nostru, inspre descoperirea si vindecarea copilului din noi.