Focare de cultura, manastirile din vremea lui Matei Basarab – „cel mai mare ctitor religios al neamului nostru” romanesc – erau si „pioni” activi in sistemul de aparare al tarii, in conditiile absentei impuse de suzeranul otoman a cetatilor, prezentei raialelor turcesti dunarene si veleitatilor dinastice ale vecinului moldav (Vasile „Lupu”). Intarite prin grija voievodului insusi, manastirile acopereau principalele zone strategice ale Tarii Romanesti. Pentru a ne referi doar la manastirile „alese”, in zona dunareana „strajuia”, in judetul Olt, M-rea Brancoveni, iar in zona sud-carpatica asezamintele fortificate de la Tismana (jud. Gorj) si Govora (jud. Valcea).