Am scris o carte despre noi

Fragment din carte
Dragostea intregeste un om, i-a raspuns prompt el. Nu stiu la ce miracol speri tu, nu stiu ce astepti, nu stiu ce planuri ai si nu am idee de ce amani sa te lasi iubita si sa iubesti. Dar, prietena scumpa inimii mele, ar trebui sa stii ca nimic nu te poate completa si nu te poate face mai puternica si mai fericita decat dragostea cuiva, decat iubirea si grija cu care te poate sprijini un alt suflet. Pentru ca noi, oamenii, asta facem - sau cel putin asta ar trebui sa facem - ne sprijinim unii pe altii. Dar se pare ca tu ai o ordine a ta, una de neinteles pentru mine, recunosc.

Fiindca nu i-am inteles niciodata pe oamenii care amana sa fie, pur si simplu. Care amana sa se bucure de propria fiinta si sa-si traiasca viata exact asa cum este in fiecare moment al ei, sa lase lucrurile sa se intample asa cum vin, fara a aspira la perfectiune, la lucruri ideale, greu de implinit, uneori imposibil de gasit oriunde ai cauta. Care uita cat de importanta este fiecare clipa pe care o traiesc si care cred ca doar atunci cand isi vor atinge anumite obiective vor fi reusit sa demonstreze, lor si celorlalti, ca sunt suficient de buni si ca abia atunci vor merita sa se bucure de viata si de tot ceea ce vine la pachet odata cu ea, oameni minunati altfel, dar care considera ca au nevoie de aceste victorii personale ca sa fie apreciati si iubiti.

Si uite asa trece viata pe langa cei care amana sa traiasca pana atunci cand vor ajunge sa aiba greutatea ,,ideala", pana atunci cand isi vor renova locuinta, pana ce-si vor schimba masina cu una mai grozava, pana ce, cred ei, vor fi mai frumosi, mai bogati, mai buni si mai cine stie cum pentru a fi acceptati de ceilalti. Uitand ca, si daca am fi perfecti, tot nu am putea multumi pe toata lumea. Si mai ales uitand ca tot ceea ce are un om mai frumos si mai valoros se afla in inima sa. Ca noi, oamenii, in adancul inimii noastre nu ne dorim si nu cautam forme, noi iubim suflete.