„Posesivitatea se naste din atasament, frica se naste din atasament, neputinta de a face ceva se naste tot din atasament, obisnuinta si comoditate. Ulise devenise in acel moment neputincios in fata atasamentului sau. Simtea ca nimic nu o sa mai fie ca inainte, chiar daca se intoarce in pestera nimfei, chiar daca nu. Calipso nu putea sa creada ce se intampla. Nu credea ca se putea ajunge aici. Ea, care se deschisese catre Ulise, ea care se uitase la el ca la un egal, daca nu-l considera chiar un pic peste nivelul ei, se trezise lasata cu ochii in soare de acest muritor, de care incepuse sa prinda drag. Nu intelegea de ce ea statea sa gateasca cina, iar el se plimba de nebun pe insula..”