Sapte zile si sapte nopti din viata lui Alexander S.

Suntem grabiti.
Nu avem timp.
Avem atat de multe de facut azi.
Parca zilele sunt comprimate si anii ne trec mult prea repede. Acum e Craciunul, acum vine si Pastele, acum e o vacanta, un drum grabit la mare si parca imediat ninge din nou.
Loc de uitat inlauntrul nostru – putin. Pare din ce in ce mai scump si din ce in ce mai greu.
Ai luat in maini aceasta carte. Una din multe din jur. Oare dintr-o intamplare?
Poate, ti-a spus titlul ceva. Poate, te-a atras imaginea. O libelula care te priveste…
Si te intrebi: o merita? Ce ai sa gasesti inauntru? O fi buna de ceva? Ori o fi vreo gogomanie?
Da-mi voie sa iti hranesc foarte putin curiozitatea… randurile din ea, ca si ilustratiile, sunt doar pretexte. Vei gasi cuvinte, dar ele nu sunt importante. Pentru ca dincolo de ele suntem noi.

In spatele povestii stai tu, sta el, si undeva mai departe, stau si eu. Fiecare cu drumul lui. Cu trairi, cu bucurii, cu neintelegeri, cu dileme si cu angoase.
Sunt intrebari fundamentale pe care ajungem in mod inexorabil sa ni le adresam, in mii de variante si mii de feluri. Mai devreme sau mai tarziu, vine acel timp al nostru, in care ce vedem in jur incepe sa nu mai conteze prea mult.

Asa ca, da, cartea pe care o ai in maini vrea sa iti descopere un pic din valul care ne separa. Unii de ceilalti si pe toti de Unul. Ea iti va permite sa te regasesti doar daca te cauti.
Asa ca, daca ai intrebari, poate ca in ea vei gasi un inceput de raspuns. Sau poate ca alte intrebari. Sau altceva… Daca insa ai certitudini, si toate sunt in viata ta exact la locul lor, cred ca poti sa o pui la loc si sa treci mai departe. Probabil ca nu e ceea ce ai nevoie.
Iar daca ai citit-o, scrie-mi. Vei da de mine. E usor. Suntem la un click distanta unii de altii. Parca prea aproape in desertul dintre noi. Ca sa iti fie cautarea usoara, vei da de mine la adrian.danet@gmail.com. Un timp, dupa care nu voi mai fi acolo.
Indiferent daca textul ti se pare o prostie sau daca simti ca e ceva aici pentru tine, dupa ce l-ai citit, m-ar bucura tare mult sa imi spui ce crezi. Sincer si fara niciun val.
Fara machiaj. Fara ascunzisuri.
Pentru ca viata noastra e prea scurta ca sa nu ne-o traim cat putem de bine.
Mai mult decat orice, as vrea sa ne facem bucuria reciproc deplina. Sufletul meu se inclina in fata sufletului tau!
Sa ne vedem cu bine Acasa!