Vrajitorul si globul de cristal este partea a IV-a din seria Turnul intunecat
Roland, ultimul pistolar, si ceata lui de prieteni au scapat ca prin urechile acului dintr-o lume si au patruns in urmatoarea – o versiune apocaliptica a oraselului Topeka din Kansas. Odata ajunsi acolo, pe drumul prin desert spre un palat de cristal, Roland le povesteste cum si-a castigat pistoalele, in urma cu multa vreme, pe cand iubea o fata neasemuit de frumoasa si de neinfricata pe nume Susan Delgado. Dar drumul nu e fara peripetii si toti vor fi atrasi intr-un stravechi mister in care magia si pericolul se impletesc la tot pasul.
Plasat intr-un decor de-o maretie legendara, plin de rasturnari de situatie, presarat cu imagini fermecatoare si personaje memorabile, Vrajitorul si globul de cristal atinge noi culmi ale rafinamentului, care fac din seria Turnul Intunecat o epopee de neegalat.
Este o poveste de dragoste. Este o poveste tragica. Este o poveste despre maturizarea unui erou. Si pune in scena doi dintre cei mai interesanti antagonisti ai lui King. - Unbound Worlds
Din seria Turnul Intunecat fac parte:
• Volumul 1: Pistolarul
• Volumul 2: Alegerea celor trei
• Volumul 3: Tinuturile pustii
• Volumul 4: Vrajitorul si globul de cristal
• Volumul 4.5: Vantul prin gaura cheii (roman-punte intre romanele patru si cinci)
• Volumul 5: Lupii din Calla
• Volumul 6: Cantecul lui Susannah
• Volumul 7: Turnul intunecat
Fragment din cartea "Vrajitorul si globul de cristal. Seria Turnul Intunecat. Vol.4" de Stephen King:
"Dughenele de pe artera principala se deschisera in Inima Verde cu doua zile inaintea Sarbatorii Secerisului si primii musterii venira sa-si incerce norocul la invartit roata, aruncat sticla sau cercul in cos. Mai era si un trenulet tras de ponei - o caruta plina-ochi cu copii care radeau, trasa pe niste sine inguste care descriau cifra opt.
- Pe ponei il chema cumva Charlie? il intreba Eddie Dean pe Roland.
- Nu cred, raspunse acesta. In Limba Nobila avem un cuvant cam urat care seamana cu asta.
- Ce cuvant? intreba Jake.
- Cel care inseamna moarte, zise pistolarul.
Roy Depape se uita cum poneiul facu vreo doua ture, amintindu-si cu oarecare nostalgie cum el insusi se dadea in asa ceva in copilarie. Sigur, fara a plati biletul, cel mai des.
Cand se satura de privit, Depape porni tantos spre oficiul serifului si intra. Herk Avery, Dave si Frank Claypool curatau arme de o varietate stranie. Avery inclina din cap spre Depape si isi relua munca. Era ceva ciudat la el si dupa un moment sau doua Depape isi dadu seama ce anume: seriful nu manca. Era pentru prima data cand venea acolo si seriful nu avea la indemana o farfurie cu haleala.
- Pregatiti pentru maine? intreba Depape.
Avery ii arunca o privire aproape furioasa, zambind stramb.
- Ce intrebarea naibii e si asta?
- Una pe care m-a trimis Jonas sa o pun, raspunse Depape si zambetul incordat al lui Avery sovai putin.
- Mda, suntem pregatiti.
Avery plimba o mana carnoasa pe deasupra armelor.
- Nu vezi ca suntem?
Depape ar fi putut cita vechea zicala conform careia nu poti zice hop pana cand nu sari parleazul, dar ce sens avea?"