Pachet Special Radu Paraschivescu - 5 TITLURI

Recviem vesel pentru tata
Pe mama n-o mai am de aproape doi ani. Pe tata, de aproape patru. In apartamentul in care au locuit cincizeci si trei de ani, din cei cincizeci si sase cat au fost impreuna, urla linistea. Apartamentul e gol, dar mobilat. Va fi scos la vanzare, golit, umplut la loc de un alt ocupant, transformat in amintire.
Ma ajuta in vreun fel scrierea acestei carti?
Prea putin. Dupa trei-patru pagini, banuiala devine certitudine: prezenta tatei in carte nu-i suplineste absenta in carne si oase.
Si atunci, de ce o scriu?
Fiindca nu pot sa n-o fac.
"Prea putin" e mai mult decat "deloc".
Ajutorul, mai cu seama in vremurile astea, nu se refuza.
Iar Recviemul vesel e o carte pentru cititori si un sprijin pentru mine. - Radu Paraschivescu, aprilie 2020

Vitrina cu sarlatani

 Peste tot in lume, nu doar in Romania, fluviul credulitatii are trei afluenti: saracia, boala si disperarea. Oamenii care se scalda in apele lor vad o barca de salvare in orice frunza plutind la intamplare. Buna informare pierde teren in fata deznadejdii. A spaimei. A indigentei. Si chiar daca nu toti cei infatisati in cele patru capitole ale cartii sunt sarlatani, cu totii profita de naivitatea altora, de neputinta celor mai saraci cu scoala de-a deosebi adevarul de scorneala. Unul incearca sa convinga lumea ca dacii i-au invatat latina pe romani, altul sustine ca plata cu cardul te face ostaticul tehnologic al lui Bill Gates. Unul crede ca virusul SARS-COV 2 dispare dupa o gura de tuica, altul ii neaga existenta. Unul infiinteaza o academie de slabit, altul stie ca festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra contine indicii la vederea carora secta care ne controleaza pe toti primeste unda verde sa puna gheara pe planeta. Unul acrediteaza teza ca Isus s-a nascut in Ardeal, altul exalta virtutile curative ale argilei albastre.

Din toate aceste motive, Vitrina cu sarlatani este o incercare de repunere in drepturi a discernamantului. A informarii corecte, din surse credibile. A recursului la argument si la logica.

RADU PARASCHIVESCU (n. 1960, Bucuresti) traieste in Balta Alba si se viseaza la Roma. E mefient fata de avioane, reptile si sfaturile medicilor. Croieste articole pentru ziare si reviste, traduce romane, se ocupa cu hermeneutica ofsaidului in emisiuni de analiza fotbalistica si – mai rar decat i-ar placea – scrie carti. Are cativa prieteni francezi de nadejde (Millefeuilles, Plaisir Sucré, Macaron etc.), fara sa-si fi tradat prima iubita: ciocolata de casa. Se imbata cu vocea lui David Gilmour si chitara lui Mark Knopfler. La Humanitas, domiciliul lui profesional, publica niste carti de „Rasul lumii“. Se indragosteste repede si-i trece greu. Detesta cliseele, laptele si broccoli. A scris despre nesimtiti, Inès de Castro, Maradona si Caravaggio.

Carti: Efemeriada (2000, Libra); Balul fantomelor (2000, RAO, reeditare Humanitas, 2009); Bazar bizar (2004, Masina de scris, reeditare Humanitas, 2007); Fanionul rosu (2005, Humanitas, Premiul Ioan Chirila pentru cea mai buna carte de sport a anului); Ghidul nesimtitului (Humanitas, 2006); Fie-ne tranzitia usoara. Mici rostiri cu talc (Humanitas, 2006); Mi-e rau la cap, ma doare mintea. Noi perle de tranzitie (Humanitas, 2007); Cu inima smulsa din piept (Humanitas, 2008); Racani, pifani si veterani (coord., Humanitas, 2008); Dintre sute de clisee. Aschii dintr-o limba tare (Humanitas, 2009); Fluturele negru (Humanitas, 2010); Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian (Humanitas, 2011), Astazi este mainele de care te-ai temut ieri (Humanitas, 2012), Maimuta carpatina (Humanitas, 2013), Muste pe parbrizul vietii. Nou catalog de perle (Humanitas, 2014), Noi vorbim, nu gandim. Noua colectie de perle romanesti (Humanitas, 2015), Povesti de dragoste la prima vedere (coautor, alaturi de Ioana Parvulescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana si Adriana Bittel – Humanitas, 2015), Romania in 7 gesturi (Humanitas, 2015), Astept sa crapi (de astazi, in prime-time) (Humanitas, 2016), Cum gandesc politicienii (Cum? Gandesc politicienii?) (Humanitas, 2016), Am fost candva femeie de onoare si alte povestiri (Humanitas, 2017), Cartea rasului si a cercetarii (Humanitas, 2017), Doua maturi stau de vorba. Scene romanesti (Humanitas, 2018), Orice om ii este teama (Humanitas, 2018), In lume nu-s mai multe Romanii (planetei noastre asta i-ar lipsi) (Humanitas, 2019), Omul care muta norii (Humanitas, 2019).

Acul de aur si ochii Glorianei
Suntem la sfarsitul secolului XVI, cand lumea isi pastreaza relieful mostenit din alte vremuri: inselatorii si aliante, cuceriri si conspiratii, excese si dusmanii. Razbunarea e moneda forte, iar tradarea, un tic fara frontiere.

Pe scaunul papal de la Quirinale sta Clement VIII, in timp ce tronul Angliei e ocupat de Elisabeta I. Departe de ei, intr-un sat ascuns in padurile Umbriei, fratii Durante si Cesare Scacchi nu banuiesc ce le rezerva destinul. Daca Fulvia, ghicitoarea din tinut, le-ar spune ca vor ajunge oculisti reputati, i-ar rade in nas sau ar crede-o nebuna. Si totusi, chiar asta se intampla.

Destinul e atat de pus pe sotii, incat Durante Scacchi, fratele cel mare, devine medicul personal al papei. In ce-l priveste pe Cesare, fratele cel mic, el e escortat la Londra, unde trebuie s-o opereze de cataracta pe Gloriana, asa cum ii spun supusii reginei Elisabeta. Din Val Castoriana la Roma si de acolo la Londra, cu o incursiune prin Normandia, fratii Scacchi scriu o cronica plina de neprevazut, in care sublimul si oroarea traiesc impreuna.

Insa "Acul de aur si ochii Glorianei" nu e doar o poveste despre ciuma si pedeapsa, in care trebuie sa-i dam lui Cesare ce e al lui Cesare. Romanul lui Radu Paraschivescu, in care se insinueaza Richard Burbage sau umbrele lui Ann de Boleyn, William Shakespeare si Caravaggio, e poate in primul rand un omagiu adus ochiului, vederii si culorilor.

"Acul de aur si ochii Glorianei" trebuia sa deschida o carte de povestiri. Numai ca – am aflat si eu – socoteala din minte nu se potriveste cu cea din timpul scrisului. Si al cercetarii – caci, da, a fost nevoie sa consult diverse surse si documente privind istoria de altadata a Umbriei si a Angliei elisabetane. Pe masura ce ramificam trama si descopeream intamplari si amanunte care meritau luate in calcul, imi dadeam seama ca rama unei povestiri ar fi prea ingusta pentru aventura lui Cesare Scacchi si a celor din jurul lui, fie ei umbrieni, romani, francezi sau englezi. Fie ei macelari, diplomaþi, mesageri, amante, interpreþi, medici, curteni, papi sau regine. Era nevoie de mai mult. Era nevoie de un roman. Cu atat mai mult cu cat mi se facuse dor de scris un roman, mai cu seama ca de la ultimul se implinesc maine-poimaine noua ani.

Omul care muta norii
Un barbat se trezeste ducandu-si viata sub dominatia unei cifre. Un altul e luat de pe o banca din parc si pus sa imite, intr-un show tinut in inima Capitalei, un sarlatan presat de urgente neamanabile. Un preacucernic angajeaza un evlavios care trans­forma un cantonament in loc de rugaciune si plaseaza matanii in locul televizoarelor din camere. Doi surdomuti deschid, intr-un targusor din Provence, un joint venture care cheama la lupta gustul si mirosul. O fata cu nume inselator se indreapta spre groapa ascultand obsesiv Sepultura. O pereche de pungasi adolescenti fura de prin case si lasa o semnatura sfidatoare, colorand de fapt visul unui al treilea. O povestitoare bizara deapana o patanie in care lucrurile scapa de sub control in centrul Romei.

Sunt sapte intamplari de ieri si de azi, din Franta sau din Italia, dintr-un colt al Bucurestiului sau dintr-altul. In Omul care muta norii, Radu Paraschivescu se suie la volanul prozei scurte si isi plim­ba cititorii pe un traseu cu o serie de opriri la cerere: stu­poare, veselie, tandrete, deznadejde si speranta.

Fluturele negru
„Cand scrie proza, Radu Paraschivescu e un fel de arteziana fictionala. Are o capacitate de autopunere in scena naucitoare. Istoriile sunt ingenioase, arborescente, complicate. Au mereu nevoie de un challenge cultural, cat mai surprinzator cu putinta, frizeaza reconstituirea istorica, biografia literara, dar nu se tin de gen, ci merg acolo unde-l duce pe autor placerea scrisului, slujita pana la performante de nivel digital. Sunt aproape convinsa ca ar scrie la fel de bine in orice maniera, pe orice subiect, oricat de incarcat cultural, istoric si textual, pentru ca s-a nascut cu o gena de iluzionist, pe care – intelept si nemilos cu sine – si-o dreseaza prin literatura.“ – TANIA RADU

„Fluturele negru este romanul unei predestinari in care fiecare amanunt – copilaria chinuita, maestrul iubit, dar aflat intr-o alta varsta a picturii, amorul novelesc pentru o femeie pierduta, dar mai ales spectrul mortii-prietene, viziunea fluturelui negru in fiecare gest, vis, intamplare – isi are rolul sau. Nu exista scapare din universul negru al lui Caravaggio – pare a ne spune povestitorul din alt timp –, nu exista scapare in afara scurtului moment in care, printr-un tertip (de ordinul creatiei din nimic), artistul ne obliga sa privim altfel figurile sale ambivalente, concupiscente sau suave, fructele sale pline de o seva artificiala, «cinele de taina» necanonice si neconventionale.“ – SIMONA SORA

Pe coperta: Caravaggio, Copil muscat de guster (detaliu)