Originea speciilor

In data de 27 decembrie 1831, tanarul naturalist Charles Darwin parasea portul Plymouth la bordul corabiei Beagle. In urmatorii cinci ani, Darwin a cercetat plante si animale de pe cuprinsul lumii, adunand o serie de dovezi ce vor culmina intr-una dintre cele mai mari descoperiri din istoria omenirii: teoria evolutiei prin selectie naturala.

    In cartea Originea speciilor, aparuta dupa 28 de ani, in 1859, Darwin prezinta descoperirea sa epocala, care avea sa schimbe pentru totdeauna felul in care oamenii se vad pe ei insisi si lumea in care traiesc. Aici, el demonstreaza intr-un mod convingator realitatea evolutiei, si anume faptul ca nu este posibil ca animalele si plantele existente sa fi aparut in mod separat, ci trebuie sa se fi transformat cu incetul din stramosi comuni. Cel mai important element din carte este acela ca explica in detaliu mecanismul care duce la o astfel de transformare: selectia naturala – ideea care a dat pentru prima data inteligibilitate stiintifica evolutiei ca fenomen.
    Fiind una dintre putinele opere stiintifice paradigmatice accesibile publicului larg, Originea speciilor nu numai ca a lansat stiinta biologiei moderne, ci totodata a influentat practic intreaga gandire literara, filosofica si religioasa.
 

     Fragment din volumul "Originea speciilor" de Charles Darwin:

    “CAPITOLUL VII. DIFERITE OBIECTII IMPOTRIVA TEORIEI SELECTIEI NATURALE

    Voi consacra acest capitol examinarii diverselor obiectii ridicate impotriva vederilor mele, pentru a clarifica astfel unele puncte discutate mai inainte; dar ar fi inutil sa le discut pe toate, deoarece multe se datoreaza unor autori care nu si-au dat osteneala sa inteleaga subiectul. Astfel, un distins naturalist german afirma ca partea cea mai slaba a teoriei mele consta in aceea ca toate organismele sunt considerate ca fiind imperfecte; in realitate, am spus ca nu toate sunt atat de perfecte cat ar fi putut sa fie in raport cu conditiile lor de viata; si s-a vazut ca este asa pentru multe forme aborigene care, in multe parti ale lumii, au cedat locurile lor invadatorilor straini. Pe langa aceasta, organismele, chiar daca erau la un moment dat perfect adaptate conditiilor lor de viata, nu au putut sa ramana asa cum erau cand conditiile lor s-au schimbat; si nimeni nu va contesta ca conditiile fizice ale fiecarei regiuni, precum si numarul si telul locuitorilor ei, au suferit multe schimbari.
    Nu de mult, un critic, facand o oarecare parada de exactitate matematica, a sustinut ca longevitatea este un mare avantaj pentru toate specille, astfel incat cel ce crede in selectia naturala „trebuie sa-si aranjeze arborele genealogic" in asa fel incat toti descendentii sa aiba vieti mai lungi decat stramosii lor! Oare nu poate concepe criticul nostru ca o planta bianuala sau un animal inferior poate patrunde intr-o clima rece si poate pieri acolo in fiecare iarna si totusi, datorita avantajelor dobandite prin selectia naturala, sa supravietuiasca din an in an cu ajutorul semintelor si oualor? Dl. E. Ray Lankester a discutat de curand acest subiect si, in masura in care marea complexitate a problemei ii ingaduie sa-si formeze o parere, a ajuns la concluzia ca longevitatea este indeobste legata de pozitia fiecarei specii in scara de organizare si de costurile presupuse de reproducere si de activitatea generala. Si este probabil ca aceste conditii au fost in mare masura determinate prin selectia naturala."