Disfunctii in comunicarea educationala

In lucrarea de fata, intitulata „Disfunctii in comunicarea educationala”, Flavia Malureanu ne prezinta o propunere menita sa permita o comprehensiune a fenomenelor de natura comunicationala, care sa ajute cititorii ca sa descopere aceste fenomene, sa le defineasca, sa le descrie si apoi sa stabileasca unele repere in modul de abordare a comunicarii si a disfunctiilor ce pot sa apara pe parcursul acesteia.

Lucrarea este structurata in doua parti importante, si anume: a) prima parte, care asigura cadrul conceptual, cu clarificarile teoretice corespunzatoare; b) partea a doua, care include analiza disfunctiilor comunicarii educationale si a posibilelor efecte.

Prima parte a lucrarii este alcatuita din primele doua capitole,care au un caracter analitic si preponderent teoretic. Aici sunt abordate, intr-un mod detaliat, o serie de probleme generale despre comunicare si despre procesul de comunicare in contextul educational din scoala.

Flavia Malureanu descrie in detaliu cele trei categorii de modele ale comunicarii sistematizate de Alex Mucchielli (1999): pozitiviste, sistemice si constructiviste. De asemenea, autoarea completeaza clasificarea lui Alex Mucchielli cu tipologia modelelor comunicarii elaborata de catre Denis Mc Quail (1999), tipologie care pleaca de la intersectia a doua axe principale: a) perspectiva asupra rolului jucat de transmitator si receptor in procesul de comunicare (activ sau pasiv); si b) situatia de comunicare. Prin combinarea celor doua axe se obtin patru situatii si deci patru modele diferite ale comunicarii: a) modelul transferului intentionat de informatii; b) modelul schimbului; c) modelul cautarii active de informatii; si d) modelul comunicarii fara scop. O problema teoretica importanta analizata in lucrare, dupa modelele comunicarii, o reprezinta functiile comunicarii. Autoarea preia si analizeaza, pe larg, functiile comunicarii elaborate de catre R. Jacobson (1960) si dezvoltate mai tarziu de G. Amado si A. Guittet (2007): expresiva, referentiala, poetica, fatica, conativa si metalingvistica. (...)

In sfarsit, un ultim aspect esential abordat in aceasta parte teoretica a lucrarii il constituie procesul de comunicare, analizat in contextul educational din scoala. Este vorba aici de comunicarea didactica, tip de comunicare ce prezinta note specifice determinate de cadrul institutional in care se desfasoara si de logica proprie activitatii dominante - invatarea. Printre problemele analizate si, in acelasi timp, printre contributiile aduse de catre autoare in cadrul analizei comunicarii educationale si a comunicarii didactice se pot enumera: a) distinctia dintre comunicarea didactica si comunicarea educationala; b) particularitatile structurale si functionale ale comunicarii educationale; c) interactiunea dintre partenerii actului comunicarii; d) mesajul ca element cheie al comunicarii; e) suportul material si canalul de transmitere al mesajului; f) retroactiunea in comunicarea educationala; g) relatia de comunicare in activitatea educationala; h) formele comunicarii si clasificarea lor in functie de diferite criterii etc.

Partea a doua a lucrarii se preocupa de disfunctiile comunicarii educationale si efectele acestora. De regula, disfunctiile sunt definite ca functionari defectuoase ale unui sistem sau proces de natura comunicativa. Autoarea lucrarii precizeaza ca diverse dictionare de comunicare definesc disfunctiile prin asociere cu termeni ca dereglare, tulburare, perturbare a sistemului, procesului si al fenomenului de comunicare in ansamblu. Aici sunt analizate in detaliu numeroase elemente definitorii cu privire la disfunctiile comunicarii educationale: a) sursele si tipologia disfunctiilor comunicarii educationale; b) disfunctiile determinate de caracteristicile limbajului si ale formelor de comunicare educationala; c) disfunctiile determinate de factori de natura psihologica; d) disfunctiile determinate de factori psihosociali; e) disfunctiile determinate de factorii contextuali ai comunicarii educationale; f) disfunctiile determinate de elementele tehnologice etc.

Un loc aparte este acordat de catre autoare efectelor disfunctiilor comunicarii educationale. Aceste efecte sunt grupate in doua categorii principale: a) efecte la nivel personal, unde avem efecte in plan cognitiv (demotivarea, lacune in sistemul de cunostinte, randamentul scazut la invatatura); efecte in plan afectiv (frustrarea, stresul si teama); efecte in plan comportamental (plictiseala, agresivitatea, atitudinea negativa fata de disciplina scolara, fata de profesor si fata de scoala); b) efecte la nivelul grupului scolar, unde vorbim despre diversele situatiiconflictuale aparute in mediul scolar.

Dupa cum precizeaza autoarea acestei interesante si originale lucrari, disfunctiile comunicarii didactice pot fi puse in evidenta din mai multe perspective. Spre exemplu, ele pot fi regasite si grupate dupa apartenenta lor la una din dimensiunile comunicarii educationale. De asemenea, autoarea a ajuns la concluzia ca exista o multitudine de cauze si forme de perturbare care afecteaza comunicarea educationala.

Concluzia finala a autoarei acestei carti consta in ideea ca disfunctiile comunicarii educationale nu sunt insurmontabile. Cunoasterea lor este extrem de importanta intrucat, odata identificate si constientizate de catre educatori, pot fi avute in vedere elemente reglatorii si de optimizare a comunicarii. Problema de baza care se ridica in aceste conditii este problema preintampinarii aparitiei disfunctiilor in comunicarea educationala sau a limitarii si eliminarii celor deja existente.

Consideram ca aceasta lucrare, axata pe analiza disfunctiilor comunicarii educationale, este utila si necesara, in primul rand, profesorilor de la toate nivelele sistemului de invatamant, studentilor, precum si tuturor celor interesati de problemele comunicarii.