Istoria moderna a romanilor

Este vorba de perioada in care, in cursul unor procese istorice de mare comple­xitate, progresele inregistrate in mersul istoric al poporului roman, atat pe planul unei multiforme evolutii, cat si pe cel al vietii statal‑institutionale, au fost evidente. Supus diferitelor dominatii straine, avand doar doua state ale sale si acelea beneficiind doar de autonomie, uneori si ea relativa, poporul roman a ajuns, prin daruire si eforturi proprii, condus de o clasa politica inzestrata si patriotica, la constituirea unei Romanii desavarsite in hotare nationale. In paralel, dezvoltarea progresiva moderna a asigurat prin succesive mutatii ‑ este drept, insa, satul ramanand mai inapoi pe acest plan, intr‑o nedreapta inferioritate ‑ treptata evolutie sociala, institutionala si mai ales culturala, in asa fel incat Romania se putea infatisa in 1918 ca un stat mijlociu al lumii europene. Tranzitii succesive au fost strabatute cu succes si in perioada interbelica Romania noua avea sa‑si dovedeasca viabilitatea, dar, neindoielnic acest succes se datora mersului istoric anterior evocat in prezenta lucrare.

Profesorul Isar este inainte de toate, ceea ce a fost o intreaga viata daruita invatamantului, un dascal si cartea sa este scrisa cu limpezime, clar si cu masura. Ea este adresata cu prioritate studen­tilor, ajutandu‑i sa inteleaga unele mecanisme ale trecutului prin expunerea didactica a elementelor sale celor mai de seama. Chiar daca in paginile relativ restranse ale demersului autorului nu au putut sa fie abordate toate problemele epocii tratate si unele dintre ele sunt prezentate succint, imaginea generala care se degaja din lectura este limpede, edificatore si in mod evident cititorul la capatul lecturii sale a inteles procesele istorice care i s‑au infatisat.

Aceasta Istorie moderna a Romanilor, prezentata sistematizat in evolutia ei, urmandu‑se in general si impartirile recentului tratat Istoria Romanilor, caruia, de altfel, i se acorda de autor intreaga atentie si recunoastere, infatiseaza mersul inainte al romanilor, intr‑o perioada hotaratoare pentru destinul lor, constituindu‑se si intr‑o lectie. Volumul profesorului Isar contribuie la o limpezire de constiinte, deoarece este in fapt si o pledoarie pentru cunoasterea trecutului, combatandu‑se astfel teza lipsei de importanta a ceea ce a fost ! Fara temelie, orice constructie este sortita pieirii, or fara a cunoaste ceea ce a fost, nu putem intelege nici ce suntem si nici unde mergem. Este o carte utila in primul rand pentru studenti, dar ea este destinata unui public intelectual mai larg si neindoielnic isi va demonstra necesitatea.

Lucrarea este construita pe temeiul unei bibliografii ample, oferita cititorului la sfarsitul fiecarei parti si uneori semnalata si prin note pe parcurs. Demersul incepe cu anul 1774, cuprinzandu‑se si ceea ce as defini ca o parte a perioadei premoderne. Cartea este struc­turata in trei parti, cea dintai avand ca termen limita revolutia din 1848, cea de‑a doua anul 1878, cand independenta Romaniei a fost recunoscuta de marile puteri europene, iar cea din urma incheindu‑se cu anul de fericita implinire 1918, cand prin silintele romanilor a putut sa apara pe harta Europei un stat national desavarsit. Istoria politica, cea social‑economica, ca si cea culturala ‑ accentul cazand pe statele romanesti si apoi pe statul national constituit in 1859, dar nefiind uitati, ca si in tratatul Istoria Romanilor, romanii din afara granitelor aflati sub dominatii straine ‑ infatisate in corelare, transmit cititorului o interesanta imagine de ansamblu.
Prin aceasta noua lucrare, in paginile careia gasim si reluari ale unor carti anterioare ale sale, dar si o parte noua referitoare la cea de‑a treia etapa, profesorul Nicolae Isar a raspuns unei cerinte stiintifice si didactice, dar in egala masura si unei cerinte patriotice, volumul urmand sa contribuie la pastrarea vie in constiinta cetatenilor acestei tari a unor procese istorice si la intelegerea lor.
 
Acad. Dan Berindei