Solutia interioara

Solutia interioara. Spre o noua medicina a corpului si a spiritului

 
Fata in fata cu boala si durerea, din ce in ce mai multa lume recurge la remediile alternative si complementare. Prin urmare, stiinta se vede nevoita sa le ia in serios, sa le studieze indeaproape si sa caute noi abordari prin care sa explice mai elocvent ce inseamna sanatatea, boala si procesul de vindecare. Prin urmare, efectul placebo nu mai este considerat o anomalie, ci, mai degraba, o dovada a unei reale influente a spiritului asupra sanatatii. Relaxarea, meditatia si hipnoza sunt studiate in laboratoarele disciplinelor care se ocupa de sistemul nervos. Yoga, tai-chi si qigong mobilizeaza mecanismele reparatorii ale organismului. Acupunctura produce veritabile efecte pozitive asupra creierului. Printr-o pasionanta analiza a acestor descoperiri, la care se adauga marturia propriei experiente medicale si clinice, Thierry Janssen ne arata ca fiecare om poseda capacitati semnificative de prevenire si de vindecare a bolii. Ele trebuie doar descoperite si mobilizate, pentru a regasi in viata de zi cu zi armonia dintre trup si suflet.
 
Thierry Janssen este doctor in medicina, titlu acordat de Universitatea Louvain din Belgia. Detine specializari in chirurgie si ginecologie, fiind pentru o perioada chirurg urolog la Spitalul Universitar Erasmus din Bruxelles. De-a lungul timpului a publicat numeroase articole in reviste medicale de prestigiu, printre care International Journal of Oncology, Human Patology sau British Journal of Urology. Thierry Janssen este membru al European Board of Urology. In 1998 a renuntat la cariera de chirurg pentru a se specializa in psihoterapie. S-a format in hipnoza ericksoniana, gestaltism si psihanaliza bio-energetica. Studiaza cu predilectie medicina traditionala chineza, yoga, meditatia transcendentala si practicile ayurvedice, tai chi si qigong. Atat in practica medicala, cat si in cartile pe care le scrie, Janssen incearca sa combine principiile orientale cu medicina clasica europeana.
Fragment din cartea "Solutia interioara" de Thierry Janssen:

"Boala de la originea bolilor
Stres, peste tot si tot timpul Potrivit unui raport al The American Institute of Stress, intre 75 si 90% dintre consultatiile medicale sunt motivate de probleme in legatura cu stresul. In alti termeni, aceasta inseamna ca numeroase boli rezulta, cel putin in parte, din cauza unei tensiuni psihologice prelungite. Aceasta afirmatie este considerata uneori ca fiind o exagerare. Totusi, in ultimii ani, intelegerea mecanismelor intime a „unitatii corp-spirit" a dus la evolutia gandirii medicale. Lent, dar sigur.
Astfel, nu demult, ideea ca un stres psihologic ar putea favoriza declansarea unei afectiuni banale, cum ar fi raceala, parea complet excentrica. Imi amintesc de un confrate chirurg care, in 1993, o lua in ras pe una din pacientele lui, pentru ca aceasta era convinsa ca a luat un guturai din cauza stresului pe care i-l provoca perspectiva unei interventii chirurgicale. „Guturaiul e cauzat de un virus. Starile dumneavoastra sufletesti n-au nimic de-a face in toata povestea asta!" ii spuse medicul, dandu-si ochii peste cap. Asistand la scena, i-am atras atentia confratelui meu ca, acum un secol, Louis Pasteur declarase: „Germenul nu inseamna nimic, terenul e totul." „Poate", imi raspunse el, „dar nimeni n-a putut demonstra ca un stres psihologic influenteaza terenul pe care virusul racelii declanseaza boala". Eroare! Efectiv, in 1991, Sheldon Cohen, profesor la Carnegie Mellon University din Pittsburgh, a publicat, in foarte seriosul New England Journal of Medicine, un studiu in care constata, dupa ce a inoculat virusul racelii in narile mai multor sute de voluntari, ca sensibilitatea subiectilor testati era direct legata de gradul de stres psihologic. In continuare, Cohen a observat ca, cu cat nivelul stresului era mai ridicat, cu atat mai mult simptomele guturaiului erau mai pronuntate. Aceasta s-a dovedit a fi in mod particular adevarata pentru productia de mucus la nivelul cailor respiratorii. Si, detaliu important: stresul acut nu parea sa aiba vreo influenta particulara asupra sensibilitatii virusului; in schimb, stresul cronic crestea net riscul de infectie.
Nuanta merita sa fie subliniata, caci, in sine, stresul nu este negativ, el este adesea chiar necesar. „Fara stres, nu exista viata, nu exista progres. Fara tensiune, nu exista creatie, nu exista evolutie", imi spunea un saman intalnit in regiunea Uxmal din Yucatan. Nu avem incotro si trebuie sa admitem ca dificultatile vietii ne stimuleaza si ne incita sa ne insusim noi strategii pentru a ne adapta si a evolua. Selye, inventatorul cuvantului „stres", a subliniat acest aspect calificand evenimentele stresante rapid rezolvate drept eustress, in opozitie cu situatiile cronice pe care le-a numit distress, pentru ca ele ne pun rezistenta la incercare si sfarsesc prin a ne epuiza pana ce ne imbolnavim. Din nefericire, in societatile moderne, in ciuda progreselor materiale, a confortului si a securitatii, stresul cronic nu inceteaza sa creasca. Il regasim in toate sectoarele vietii cotidiene. Motivele lui nu sunt mai mult fizice decat psihologice.
Si pe buna dreptate: obsesia progresului si a cresterii economice justifica toate sacrificiile. Imperative de performanta, obligatie de competitie, orare constrangatoare si munca excesiva stau la baza unui ritm de viata infernal. Si asta de la cea mai frageda varsta."