Un dar nepretuit

    Evanghelia spune: „Toate cate voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea”, iar intelepciunea populara glasuieste: „Dar din dar se face rai”. Ge­ne­rozitatea, marinimia, darnicia incalzesc sufletele, ajutandu-le sa infloreasca si sa aduca roade care vor ramane in vesnicie, facandu-le placute inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor – iar exemplele acestei vir­tuti sunt deosebit de folositoare pentru copiii nostri, care au mare nevoie de asemenea „vaccinuri” duhovnicesti impotriva dezbinarii si racelii ce ame­ninta mereu lumea. 

    Plina de acest duh al cuminteniei si nobletei su­fletesti, povestirea de fata se vrea a fi un mic indemn la bunatate, compasiune si ajutor pe care fiecare dintre noi le putem oferi semenilor nostri.
    Fragment din volum:

    "S-a ridicat, a mers la un dulapior si a revenit la masa aducand ceva invelit intr-o carpa. Cand a dat carpa la o parte, pe masa a ramas ceva de o forma nedefinita, semanand oarecum cu o bucata de lemn ars.
    - Nu incerca sa-ti dai seama ce este, cu siguranta nu vei reusi. Este mult prea veche. Cu multi ani in urma, am trecut printr-o experienta care m-a invatat sa aflu ce inseamna greutatile vietii, dar si sa pretuiesc un dar cat de mic, oferit din suflet.
    A fost o perioada de prigonire a slujitorilor Bisericii si a Bisericii in general, dupa venirea la putere a comunistilor in tara noastra. Veti invata mai tarziu la scoala despre materialismul dialectic pe care acestia il foloseau pentru a demonstra oamenilor ca Dumnezeu nu exista. Bine, multi dintre cei care vorbeau despre materialism s-a dovedit mai tarziu ca nici macar nu stiau sa citeasca, dar asta-i alta poveste. Vazand ca oamenii continua sa mearga la biserica si nu alaturi de ei, au schimbat metodele. A fost inceputul unei lungi perioade de prigonire a oamenilor Bisericii. Preoti, maici ori simpli credinciosi au fost arestati la adapostul intunericului si bagati in inchisori, uneori fara a fi judecati. Se pare ca aveau totusi dreptate. Cum poti judeca un om doar pentru vina ca el crede in Dumnezeu? Batuti, schingiuiti, fara sa li se dea mancare ori medicamente, multi, foarte multi dintre ei si-au aflat sfarsitul in temnite. Au fost ingropati tot la adapostul intunericului, fara o cruce pe care sa fie trecut macar numele, pentru ca familiile sa-i poata plange. Urmele ticalosiilor lor trebuiau bine ascunse."