Cealalta sora Bennet

O noua versiune captivanta a unei lumi familiare. Vei fi innebunit sa afli daca lui Mary, la urma urmei, i se va permite - sau isi va permite - un final fericit. - Jo Baker, The Guardian
 
Daca ai crezut ca Mary, sora tocilara din Mandrie si prejudecata, a fost prea plictisitoare pentru a-si justifica propriul roman, mai gandeste-te o data: in cartea lui Janice Hadlow, sora fara viitor primeste in sfarsit putin respect - si poate chiar iubire. - O, The Oprah Magazine
 
Absolut magic! Este o minune ca Cealalta sora Bennet este primul roman al lui Janice Hadlow. Scrisul ei este elegant si ironic, iar povestea este captivanta... Veti fi surprinsi ca nu o cititi, de fapt, pe Jane Austen. - BookPage
 
Cealalta sora Bennet este o lectura fascinanta, prietenoasa si reconfortanta - perfecta intr-o noapte de iarna. - The Sun
 
Fragment din cartea "Cealalta sora Bennet" de Janice Hadlow

"Dar nu i-a fost de niciun folos. Doamna Bennet luase deja o hotarare.
- Ajunge, Mary. Nimeni altcineva nu mai vrea guvernanta; si refuz sa ma gandesc la cheltuiala pe care ar presupune-o o guvernanta doar in beneficiul tau. Daca doresti sa inveti mai multe, asta e treaba ta. Sunt destule carti in biblioteca domnului Bennet. Poti sa te duci acolo, asa cum face Lizzy, si sa citesti cat vrei tu de mult. Asta e tot ce am de spus in aceasta privinta. Nu vreau sa mai aud vorbindu-se despre asta.
Lydia, foarte usurata, a luat inca o felie de tort. Mary stia ca nu avea rost sa spuna mai multe. Dar in timp ce statea acolo, privind cum se raceste ceaiul, a inteles incet semnificatia cuvintelor mamei sale. Nu-i trecuse niciodata prin cap ca i s-ar putea permite sa intre in biblioteca tatalui ei. Adesea arunca o privire catre ea cand trecea; era o incapere luminoasa si aerisita, cu ferestre care se deschideau direct in graina, o viziune a linistii academice. Cu toate acestea, adevarata sa atractie erau cartile care ii captuseau peretii, rafturi dupa rafturi, o viziune ispititoare pentru o cititoare avida, disperata dupa ceva nou care sa o atraga. Domnul Bennet isi petrecea cea mai mare parte a fiecarei zile acolo, inchis intr-o tacere dintre cele mai stricte. Intrusii, asa cum ii placea sa reaminteasca familiei, nu erau incurajati sa i se alature.
- Cum eu nu ma amestec in atmosfera generala de prostie care domina toate celelalte parti ale acestei case, nu mi se pare irational sa existe o camera din care sa fie exclusa.
Nici Kitty si nici Lydia, pentru care rafturile de carti nu reprezentau o tentatie, nu au fost deranjate de aceasta declaratie. Nici doamna Bennet nu a fost tulburata."