Ura cu care lovesti

Starr Carter este o adolescenta de saisprezece ani care se misca intre doua lumi: cartierul sarac in care locuieste si liceul cu pretentii pe care il frecventeaza in suburbii. Echilibrul instabil in care se afla aceste lumi se spulbera in clipa cand Starr este martora la impuscarea mortala de catre un politist a celui mai bun prieten al ei din copilarie, Khalil, care nu avea nicio arma asupra lui. In scurt timp, moartea lui Khalil se transforma in subiect de stiri la nivel national. Unii il eticheteaza drept infractor, altii spun chiar ca ar fi fost traficant de droguri. Protestatarii incep sa iasa pe strazi in numele lui Khalil. Cativa politisti, dar si cel mai influent traficant local incearca sa-i intimideze pe Starr si familia ei. Toata lumea vrea sa stie un singur lucru: ce s-a intamplat cu adevarat in noaptea aceea? Iar singura persoana care poate sa raspunda la intrebare este Starr. Dar ceea ce spune sau nu spune Starr ar putea tulbura apele in interiorul comunitatii din care face parte. Ba mai mult, ar putea chiar sa-i puna viata in pericol.
 

 Desi povestea lui Thomas este una sfasietor de actuala, cea mai mare forta a ei consta in descrierea autentica a unei adolescente, a familiei ei iubitoare si a incercarilor de a echilibra adevarul despre vietile lor cu felul in care sunt vazuti in societate. - Publishers Weekly
 
Angie Thomas s-a nascut, a crescut si inca locuieste in Jackson, statul Mississippi. Are un master in scriere creativa, iar in adolescenta a fost rapperita – are chiar si o diploma neoficiala in hip-hop –, realizarea ei cea mai mare in domeniul muzical fiind un articol despre ea, cu poza, publicat intr-o revista intre timp desfiintata. Romanul ei de debut, Ura cu care lovesti, inspirat de miscarea Black Lives Matters, a ajuns pe locul intai in topul bestsellerurilor New York Times si urmeaza sa fie publicat in peste douazeci de tari. Cartea este in curs de ecranizare la Hollywood si a obtinut doua premii Good Reads Choice pe anul 2017: Cel mai bun debut si Cel mai bun roman Young Adult. Thomas a castigat editia inaugurala a bursei Walter Dean Myers (2015), oferita de asociatia We Need Diverse Books, precum si Premiul de Literatura Pentru Copii Waterstones.
Fragment din volum:

"Corpul lui Khalil e lasat intins pe strada, de parca ar fi o piesa intr-o expozitie. Masini de politie si ambulante lumineaza toata strada Carnation. Oamenii stau pe margine, incercand sa vada ce s-a intamplat.
- La naiba, frate, spune un tip. L-au omorat!
Politia le spune celor din multime sa plece. Nimeni nu-i asculta.
Paramedicii nu fac nici pe dracu' pentru Khalil, dar ma urca pe mine intr-o ambulanta, de parca eu sunt cea care are nevoie de ajutor. Luminile stralucitoare ma scot in evidenta si oamenii isi lungesc gaturile sa ma vada.
Nu ma simt speciala. Imi e doar greata.
Politistii scotocesc prin masina lui Khalil. Incerc sa le spun sa se opreasca. Va rog, acoperiti-i corpul. Va rog, inchideti-i ochii. Va rog, inchideti-i gura. Plecati de langa masina lui. Nu-i atingeti peria de par. Dar cuvintele raman nerostite.
Unu-Cincisprezece sta pe trotuar, cu fata ingropata in maini. Alti politisti il bat pe umar si-i spun ca totul va fi bine.
In cele din urma, acopera corpul lui Khalil cu o folie. Nu poate sa respire sub folie. Nici eu nu pot sa respir. 
Nu pot.
Respira.
Gafai.
Si gafai.
Si gafai.
- Starr?
Niste ochi caprui, cu gene lungi apar in fata mea. Sunt la fel ca ai mei.
Nu putusem sa le spun prea multe politistilor, insa reusisem sa le dau numele si numerele de telefon ale parintilor mei.
- Hei, spune tati. Haide, sa mergem.
Deschid gura sa-i raspund. Insa nu iese decat un suspin. Tati este dat la o parte si mami ma ia in brate. Ma freaca pe spate si vorbeste cu o voce soptita, care spune minciuni.
- E in regula, puiul meu. Totul e in regula.
Ramanem imbratisate mult timp. Intr-un final, tati ne ajuta sa coboram din ambulanta. Isi pune bratele in jurul meu, ca un scut impotriva ochilor curiosi, si ma conduce spre masina lui, un Tahoe parcat in josul strazii.
Demareaza. Un felinar ii lumineaza fata, dezvaluind cat de inclestata ii este falca. I se vad venele umflate pe capul chel.
Mama e imbracata cu halatul de asistenta, cel cu ratuste de cauciuc imprimate pe el. Tocmai a terminat a doua tura la camera de garda. Isi sterge ochii de cateva ori, gandindu-se probabil la Khalil sau la faptul ca puteam fi eu in locul lui.
Stomacul mi se strange. Tot sangele ala, care a iesit din el. O parte e pe mainile mele, pe hanoracul lui Seven, pe adidasii mei.”