Dincolo de ideologii, "produse de tip fast food ale gandirii", discursul politic este un monolog monocrom asupra infaptuirii analizata in raportul dialectic dintre aspiratie si implinire. Se defineste fara echivoc "ce trebuie sa se poata si de ce trebuie sa se poata", punand sub semnul intrebarii chiar si ceea ce "nu s-a putut sa se poata".