Duna mi-a aratat ca poezia exista si traieste, ca ea poate, pe neasteptate si atunci cand nu mai parea posibila vreo minune, sa-si faca auzita vocea, iesind din tacerea si intunericul unde s-ar fi zis ca nimic nu mai dainuie, si ca aceasta voce ti se adreseaza - si te obliga sa-i raspunzi - sau sa incerci sa-i raspunzi." (Mircea Ivanescu, 2002)