Lucrand varianta ultima, prozatorul regandeste ordinea pieselor, le elimina pe unele si le introduce pe altele, face numeroase modificari (schimbari de titlu, stilizari). Santimbreanu a intuit ca literatura pentru copii nu trebuie echivalata nici cu evadarea factica in fabulos sau in fantastic, nici cu scenariul moralizator. Intr-un interviu scriitorul afirma ca marcile prozei sale ar fi <>. In altul propunea ca modalitati de resuscitare a genului <>. Principalele atribute ale cartilor lui Santimbreanu sunt, intr-adevar, fantezia bine temperata, dublata de umor si ironie, oralitatea obtinuta prin alternarea vocilor narative si utilizarea persoanei a doua singular, precum si grija de a schiba tiparele compozitionale si cliseele genului practicat..." (Dictionarul general al literaturii romane, Academia Romana)