Siddhartha. Calatoria spre Soare-Rasare

Profesiune de credinta individualista, respingere a fiecarei doctrine, blamare a lumii guvernate de bani si de putere, elogiu al vietii contemplative si al peisajului unei Indii recreate cu maiestrie, Siddhartha este, in esenta, un roman initiatic, devenit, de-a lungul timpului, text "sacru". Calatoria spre Soare-Rasare - o poveste despre redescoperirea naturii umane si refacerea drumului spiritual dupa efectele devastatoare ale celor doua razboaie mondiale, traite de autor.


Fragment din volumul "Siddhartha. Calatoria spre Soare-Rasare" de Hermann Hesse:

"In seara aceleiasi zile ii ajunsera din urma pe asceti, pe uscativii samani, fata de care se obligara sa-i insoteasca si sa-i asculte cu supusenie. Fura acceptati.
Siddhartha isi darui vesmantul unui brahman sarac de pe strada. Nu mai avea pe el decat o bucata de panza in jurul soldurilor si o pelerina dintr-o bucata de stofa pamantie. Nu manca decat o data pe zi, niciodata mancare gatita. Posti cincisprezece zile. Posti douzaeci si opt de zile. Carnea de pe solduri si din obraji i se topi. Din ochii sai mariti se revarsau flacarile unor vise fierbinti, la degetele uscative ii crescura unghii lungi, pe barbie ii crescu o barba uscata, tepoasa. Privirea ii ingheta cand in cale ii ieseau femei; gura i se schimonosea de dispret cand mergea printr-un oras cu oameni frumos imbracati. Vedea cum negustorii faceau negot, cum bogatasii se duceau la vanatoare, cum cei incercati de durere isi plangeau mortii, cum se ofereau tarfele, cum doctorii se ingrijeau de bolnavi, cum preotii stabileau ziua semanatului, cum se iubeau indragostitii, cum mamele isi alaptau pruncii - dar la toate acestea nu merita sa privesti nici macar cu un singur ochi, totul era minciuna, totul duhnea a minciuna, totul voia sa lase impresia unui sens anume, impresia de fericire si de frumusete, pe cand, in fond, totul nu era decat o nemarturisita descompunere. Lumea avea un gust amar. Viata era un chin.