Imperiul-satelit. Guvernarea romaneasca in Transnistria, 1941–1944

Imperiul-satelit este o investigatie aprofundata a istoriei politice si sociale a zonei din Ucraina sud-vestica aflate sub ocupatie romaneasca in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Transnistria a fost singurul teritoriu sovietic ocupat administrat de o alta putere decat Germania nazista, o recompensa pentru participarea Romaniei la Operatiunea Barbarossa.
 
Contributia extrem de valoroasa a lui Vladimir Solonari la istoria celui de-al Doilea Razboi Mondial se concentreaza asupra a trei aspecte principale ale stapanirii romanesti in Transnistria: pornind de la descoperiri fascinante din arhive necercetate pana acum, Solonari examineaza cucerirea si delimitarea regiunii, administrarea romaneasca a noului teritoriu si reactia localnicilor la ocupatie.
 
Ce voia Romania de la aceasta cucerire? Prima sectiune a cartii analizeaza tintele politice ale Romaniei si participarea ei la invadarea URSS. Solonari reconstituie felul in care administratorii romani au incercat, in moduri contradictorii si incoerente, sa „romanizeze“ si sa „civilizeze“ Transnistria, in acelasi timp aruncandu-i acolo pe cei 150.000 de evrei si 20.000 de romi deportati dintr-o Romanie purificata rasial. Imperativele razboiului total au facut pana la urma ca exploatarea economica a regiunii sa devina prioritara in raport cu orice alte scopuri pe care le vor fi avut romanii. In sectiunea finala, istoricul discuta despre colaborarea si rezistenta localnicilor, explorand in special relatiile administratiei cu populatia locala crestina, care initial i-a intampinat pe ocupanti ca eliberatori de sub opresiunea sovietica.
 
Din copilarie am iubit istoria, si sunt foarte fericit ca am pastrat acest interes viu pana acum. Este o disciplina fascinanta si indispensabila pentru educarea oamenilor in spiritul democratiei si tolerantei, pentru formarea unor buni cetateni ai tarilor lor si ai comunitatii internationale. Sa fii un istoric bun si onest este una din cele mai onorabile vocatii umane. - Vladimir Solonari