Te iubesc, dar nu pe tine

„«Incordeaza-ti stomacul, pumnul o sa vina degraba in plex», isi spune siesi Mara, personajul principal, undeva la inceputul romanului. Dar este mai degraba un avertisment pentru cititor, caci Raluca Feher a scris alta carte dura ca un pumn in plexul solar, alta carte-oglinda, alta carte inconfortabila, plina de adevaruri denudate pana la insuportabil. Dar nu iti face iluzii ca poti fenta pumnul. Oricat ai incorda stomacul, durerea va veni oricum. Fiindca pe Mara o recunosti in fiecare dintre femeile pe care le stii. In tine. Si daca nu pe Mara, atunci pe vreunul dintre celelalte personaje, fiecare cu bubele lui supurande, caci nimeni nu scapa si nimeni nu e bine in lumea din cartile Ralucai. Toti sunt iremediabil stricati si degraba saritori sa strice pe ceilalti, iar incizia cu precizie chirurgicala a autoarei devoaleaza aceasta lume cruda, reala, dincolo de minciuna, de iluzie, de proiectie." – Petronela ROTAR, scriitoare

„Pregatiti-va sa urcati intr-un roller coaster din care sa nu puteti cobori decat la final, cu toate ca, pe parcurs, veti simti acut nevoia catorva opriri. Pregatiti-va sa faceti fata unei sinceritati brutale, care va va face sa vreti – macar uneori – sa intoarceti capul. Oglinda in care veti privi s-ar putea sa fie prea clara, iar imaginile fara perdea. S-ar putea si sa va sperie oamenii-oglinda in care v-ati putea reflecta. Citind cartea Ralucai am avut senzatia ca a speculat fiecare litera a alfabetului, s-a folosit de toate cuvintele pe care le-a inventat limba, ba inca a mai inventat si ea unele. Totul pentru a incerca o definitie reala a dragostei. Nu cea din dictionar, cu atat de putine sensuri. Autoarea – mai bine zis Mara – a scris o carte intreaga despre dragoste. Sau, mai degraba, despre lipsa ei. Mara n-a gasit nici macar dragostea de sine, cum ar fi putut primi si impartasi iubirea cu ceilalti? Dar chiar daca n-a stiut niciodata cum arata dragostea, a avut o alta superputere: sa se minta si sa se creada." – Camelia CAVADIA, scriitoare