O instalatie de imagini, texte si nevazuta nadejde care vin sa intregeasca, precum un mozaic, Chipul Cetatii. Pentru ca el, copilul, izbuteste sa oglindeasca in "lucrarea" lui si orasul din noi, nu doar pe cel din preajma noastra. El conserva si parfumul, si rotirea, si fosnetul, si mangaierea. Copilul dezvaluie chipul orasului-organism, al orasului-embrion din pantecele timpului. Cetatea noastra nu s-a nascut de fapt, inca se divide. Data probabila a nasterii, imi soptesc ei, este astazi... acum, cand domniile voastre l-ati primit in scutecele copertilor si il cercetati..." ( Maria-Cosmina Dragomir)