Viata la limita. Maturizarea biologiei cuantice

In ciuda progreselor biologiei moleculare din ultimele decenii, nimeni n-a reusit sa creeze viata pornind exclusiv de la materie nevie. Ce anume scapa intelegerii noastre privind fenomenul vietii, cel mai uimitor din universul cunoscut?
Un fizician, Jim Al-Khalili, si un biolog, Johnjoe McFadden, incearca sa gaseasca raspunsul la aceasta intrebare din perspectiva unui nou domeniu de cercetare: biologia cuantica. Ideea ca mecanica cuantica, teoria care descrie lumea la nivelul atomilor si moleculelor, are de spus un cuvant decisiv in biologie a fost avansata inca din anii 1940 de Erwin Schrodinger, autorul celebrei carti Ce este viata?, dar pana relativ recent au lipsit datele experimentale care s-o sustina.
Al-Khalili si McFadden aduc in Viata la limita dovezi fascinante ca fotosinteza, actiunea enzimelor, simtul olfactiv, orientarea in zbor a pasarilor sau fluturilor care migreaza si mecanismele genetice pot fi intelese doar apeland la fenomene cuantice. Viata se afla la frontiera dintre lumea clasica, guvernata de legile newtoniene si termodinamica, si strania lume cuantica, de ale carei trucuri magice au ajuns sa profite organismele vii in evolutia lor intinsa pe miliarde de ani. Poate ca abia creand-o noi insine am ajunge sa intelegem cu adevarat ce e viata, iar astfel am beneficia de tehnologii care sa permita, de pilda, vindecarea tesuturilor noastre deteriorate.
 
Marea intrebare a stiintei, aflata in centrul cartii noastre, este cum se transforma zi de zi atomii si moleculele inerte, care se gasesc in pietre, in ceva care fuge, sare, zboara, navigheaza, inoata, creste, iubeste, uraste, are dorinte sexuale, se teme, gandeste, rade, plange, traieste. Obisnuinta cu ea face ca aceasta extraordinara transformare sa nu impresioneze, dar trebuie sa ne amintim ca nici in epoca ingineriei genetice si biologiei sintetice nimic viu n-a fost creat de oameni exclusiv din materie neinsufletita.
 
Traducere din limba engleza de Oana-Maria Cojocaru.