Don Quijote - Al doilea Sacrilegiu

"Omenirea se conduce cu simboluri: multe, lunare; putine, solare. Chiar numerele folosite sunt simboluri care sufera de-o periodicitate elementara. Prin comparatie, omul vrea o substituire permanenta, dar o obtine cu ajutorul simbolurilor strict genetice. Lipseste Simbolul cel Mare, ocolul superior facut omenirii, numarul impar care detine puterea reala, nu aparenta puterii. Cand don Quijote vede douasprezece icoane, ca toate lunile anului, are intuitia lipsei celei de-a treisprezece icoane. Omenirea o ascunde, dupa ce-a dat-o jos de pe cruce, a inchis-o in grota, a pazit-o, apoi a dezmintit doua milenii invierea ei. Pentru a vedea aceasta icoana face atatea ocoluri casei sale, dar gravitatia ii agraveaza mersul calare si mersul pe jos, ii ingreauneaza trupul si-i energizeaza mintea care nu-l poate apara mul timp. ..."