Recenzie "Tatuatorul de la Auschwitz" - Editie 2021

Recenzie "Tatuatorul de la Auschwitz" - Editie 2021

Întâlnirea lui Heather Morris cu Lale Sokolov a făcut ca această carte să fie publicată în anul 2018, fiind primul roman al autoarei din Noua Zeelandă.

Tatuatorul de la Auschwitz” este o carte emoționantă și tulburătoare prin subiectul atins, experiența lui Lale ca tatuator în lagărul nazist Auschwitz, însă se diferențiază de alte lecturi cu același subiect prin scriitura autoarei, dar și datorită puterii lui Lale de a găsi dragostea în cel mai plin loc de ură.

În această carte avem ocazia să aflăm detalii despre ceea ce au trăit prizonierii cu statut special, lucrători în administrație sau în alte „funcții” ale lagărului. În mintea multora a apărut cel puțin o dată întrebarea „cum au putut oamenii să lase să se întâmple astfel de cruzimi altor oameni?”, iar „Tatuatorul de la Auschwitz” ne răspunde la această întrebare, cel puțin parțial.

Pentru deținuții din lagăre, numerele tatuate pe mână reprezentau pierderea propriei lor personalități și căpătarea unei identități generale: numele, studiile, originea și orice alt detaliu personal fiind șterse și înlocuite cu un număr. Acel tatuaj, făcut la intrarea în lagăr reprezenta singura diferențiere dintre deținuți, o metodă de a ține evidența și de a-i deposeda pe deținuți de tot ce reprezenta viața lor înainte de lagăr. Fără nume, nici documentele naziste nu puteau proba identitatea celor închiși, mai ales a celor omorâți.

Pentru supraviețuitori, tatuajul reprezintă mărturia fizică a perioadei în care au fost închiși, detaliu care le amintește, chiar și după eliberare de perioada în care au fost dezumanizați și au reprezentat doar o înșiruire de cifre.

Povestea tânărului Lale și a frumoasei Gita prezentată de către Heather Morris cu emoție și respect depășește în romantism orice poveste de dragoste ne-am putea imagina vreodată. Chiar și cea mai plină de obstacole poveste de iubire pălește în fața unei relații dezvoltate și întreținute în interiorul lagărului Auschwitz. Când moartea pândește secundă de secundă și condițiile de trai sunt inumane, doi tineri reușesc să găsească puterea de a supraviețui în iubire, dragostea lor fiind atât de profundă, încât au reușit să învingă durerea și cruditatea lagărului morții.

Lale și Gita vor rămâne în sufletul cititorului ca două personaje memorabile, dragostea lor reprezentând simbolul supraviețuirii și al înfrângerii răului. Lale este un exemplu, curajul și altruismul său punându-l de multe ori în pericol. Oricând puteai muri în lagăr. În orice moment cineva putea decide că tu, trebuie să mori. Fără a face nimic. Pentru Lale pericolul morții era mai frecvent decât în cazul deținuților simpli, care fără a avea vreun rol important în agrenajul lagărului, puteau rămâne „invizibili”.

Lale a arătat lumii că dragostea pentru semeni și iubirea pot supraviețui în orice mediu. A sperat și a iubit până când a reușit să scape de sistem, supraviețuind până în ziua eliberării. Totuși, un loc ca Auschwitz nu poate fi uitat, iar grijile și durerile au trecut dincolo de gardul lagărului odată cu deținuții supraviețuitori. A reușit și Gita să fie una dintre supraviețuitoare? Cum își poate găsi jumătatea, dacă aceasta mai trăiește?

Cartea conține detalii tulburătoare ale vieții din lagăr, chinuri groaznice suferite de prizonieri, acte de curaj și dovezi de iubire. Din povestea lui Lale, ajungem să aflăm și de Cilka, prietenă cu Gita, o deținută cu un rol important în viața lui Lale, ea însăși cu o poveste înfiorătoare, pe care ne-o dezvăluie tot Heather Morris în cartea „Călătoria Cilkăi”.

Rolul pe care Lale îl are în cadrul lagărului, cel de tatuator, îi apasă psihicul. Vina de a le tatua semenilor săi dovada umilinței și a atrocităților de care este conștient și la care este martor îl apasă în plus, făcându-ne să ne întrebăm câți torționari au fost la rândul lor victime. Cu vina și rușinea apăsându-i pe umeri, Lale a înfruntat sistemul „din interior”, mereu folosindu-se de fiecare fărâmă de autoritate sau de statul special pentru a-i ajuta pe ceilalți. Nu putea salva tot lagărul, dar pentru cei care au avut contact cu bunătatea lui Lale a reprezentat salvarea, singura șansă la supraviețuire. De asemenea, și el a fost salvat de Cilka.

Ferit inițial de moarte de un tânăr care l-a luat din căruța cu cadavre și l-a îngrijit alături de alți prizonieri, Lale a avut un rol, intuit de tatuatorul lagărului din acel moment și jucat impecabil de către bărbat. Colaborarea cu femeile care aveau acces la bunurile cu care deținuții ajungeau în lagăr (le sortau și alegeau ce este de valoare) și cu muncitorii care aveau acces la alimentele din exteriorul lagărului (aveau nevoie doar de bani pentru a le cumpăra) Lale a reușit să întrețină viața multor prizonieri și să le crească speranța de viață.

Povestea lui Lale rămâne tatuată în sufletul cititorului, durerea și împlinirea dragostei împletindu-se în inima oricui descoperă experiențele uluitoare și frământările psihice covârșitoare prin care a trecut Lale. „Tatuatorul de la Auschwitz” are efectul de a ridica moralul și de a demonstra că în orice întuneric există lumină și că orice rău poate fi diminuat doar cu dragoste și fapte bune.

de Lacramioara Neamtu

close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!