Recenzie Trepte spre cer de Alexandra Foarfă

Recenzie Trepte spre cer de Alexandra Foarfă

Alexandra Foarfă s-a născut la Craiova, în anul 1990. Pasiunea pentru cuvinte a însoțit-o mereu, anii adolescenței fiind notați cu măiestrie în jurnalul care, la maturitate, reprezintă baza unei frumoase cărți, a unei analize a evoluției din fată, în femeie.

„Trepte spre cer” este dovada clară a existenței de noi artiști, scriitori, care dețin puterea înălțătoare a exprimării cursului vieții într-o manieră captivantă, transparentă și filozofică. Anii copilăriei și ai adolescenței sunt prezentați de către naratoare jonglând cu propriile versiuni ale sale, de-a lungul vremii.

Uneori doar personaj principal, alteori naratoare care își lasă amprenta pentru a explica sau justifica anumite părți ale textului, Alexandra Foarfă reușește să reunească 3 roluri (autor, narator, personaj principal) și să ofere cititorului o radiografie a maturizării prin care adolescentul român trece, de cele mai multe ori simțindu-se singur sau depășit.

Punând sub lupă evoluția unei mici fete din Craiova, autoarea ne poartă prin viața ei, plecând din România către meleaguri străine, gustând din viață și din artă, cu prețul unei singurătăți care atinge sufletul cititorului.

Trepte spre cer” este un roman despre evoluție și despre dezvoltare și, mai presus de toate, este un roman filozofic, dileme adolescentine, frământări copilărești și subiecte tabu fiind dezbătute cu tact, cu eleganță și într-un stil aparte. Alexandra Foarfă își analizează trăirile și sentimentele din toate etapele existenței sale și transmite cititorului esența anilor de frământări, descoperiri și schimbări.

De la găsirea identității, la povești de iubire din timpul adolescenței și nu numai, „Trepte spre cer” ne oferă șansa de a privi drumul parcurs de un spirit măcinat de angoasele existențiale, pas cu pas, treaptă cu treaptă.

Fiind o transpunere reală și fidelă a autoarei, parcursul protagonistei trezește în cititor cu atât mai multe, cu cât, asemănarea și empatia cu personajul principal capătă contur. Acțiunea începe pe meleaguri românești, mentalitatea și stilul personajului principal fiind familiar cititorului, fapt ce aduce cititorul și personajul mai aproape. În cazul acestui roman, cititorul se apropie de narator și de autor, descoperă treaptă cu treaptă, părți din femeia care dezvăluie astăzi, părți din sufletul său, capitole din cartea vieții sale și mărturisește chinul artistului de a înțelege câteodată cea mai importantă piesă de artă: viața sa.

Unele dintre cele mai profunde și frumoase filozofii prezente în „Trepte spre cer” sunt dezbătute sub semnul iubirii, a unui el și o ea plini de speranță și altruism. Cei doi tineri trăiesc o poveste de dragoste inedită, de o profunzime și de o măreție iluminatoare, treptele vieții lor apropiindu-se și depărtându-se de mai multe ori, de fiecare dată însă completându-se și împletindu-se în gânduri și filozofii care să îi înalțe.

Noblețea, profunzimea, eleganța și sensibilitatea protagonistei sunt sporite de prezența versurilor, adevărate pâlcuri de muzicalitate și delicatețe. Solitudinea este prezentă mereu în viața protagonistei, alegere care îi facilitează experimentarea de sentimente și senzații inedite, ritmul vieții sale purtând-o către femeia care este astăzi.

Scriitura este unică, o simbioză între lirismul versurilor și muzicalitatea inocenței limbajului adolescentin, atent amestecate cu limbajul modern, tineresc și actual, pigmentat cu englezisme și cu descrieri ale lumii moderne, o lume văzută cu ochii pragmatici ai femeii experimentate.

Cât de grea este transformarea din copil în adult? Care este impactul pe care îl experimentează femeia de astăzi, proaspăt „părăsitul” copil de ieri? Ce se alege de planurile și ideile transcedentale ale adolescentei de la începutul poveștii noastre și câte principii de-ale sale ajung să persiste la vârsta maturității?

Șocul maturității surprinde cititorul prin bruschețea cu care inocența și puritatea este distrusă, cele două capitole cu limbaj și conținut nerecomandat celor sub 18 ani fiind șocul realității, pe care cu toții ar trebui să avem curajul să o privim în față.

Această carte nu este o lectură ușoară, cotloanele sufletului nimănui nefiind ușor de luminat și analizat, dar este o carte plină de principii și idei înalte, de filozofii de viață și de exemple în care spiritul uman poate fi doborât și îngenuncheat. „Trepte spre cer” surprinde evoluția spiritului și a conștiinței, zborul către cele mai înalte culmi, precum și greutățile care atârnă de aripile zburătorului, apăsându-i spiritul și tăindu-i elanul și avântul.

Dacă protagonista noastră va reuși să se înalțe din nou pe culmile moralei și a intențiilor nobile ne va arăta timpul, pentru că voit sau nevoit vom rămâne alături de ea. Indiferent de reperele noastre și de părerile pe care le-am avea legat de parcursul ei, vom urca treaptă cu treaptă și vom spera că nu va rămâne blocată pe niciuna dintre ele.

Vom înțelege într-un final că am admirat la ea ce am găsit frumos la noi și că pe același principiu am și urât. Pentru că vom respinge ceea ce va fi în dezacord cu noi și vom iubi ceea ce va rezona cu persoana noastră. Indiferent de sentimentele care ne vor încerca, „Trepte spre cer” ne va oferi șansa de a ne analiza existența, de a ne vedea trecutul și de a ne înfrunta prezentul, pentru că „pe mine viața m-a învățat că o lacrimă nu este urmă a durerii, ci este o treaptă prin care urci tot mai sus, în drumul spre eternitate.”. Mereu cu ochii spre viitor, pășim mai siguri propriile trepte spre cer, atunci când suntem împăcați cu trecutul și suntem în controlul prezentului.

de Lăcrămioara Neamțu

close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!