Despre Cuvioasa Parascheva, cei care, de-a lungul timpului, i-au scris viaþa au reþinut printre altele faptul ca, la varsta de zece ani, aflandu-se intr-o biserica inchinata Maicii Domnului, a auzit citindu-se la slujba urmatorul cuvant din Evanghelia de la Marcu:
„Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine,
sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.”
Pentru ea, crucea a insemnat a renunþa la bunurile acestei lumi si a mangaia cat mai mulþi semeni apasaþi de nevoi, dupa cuvantul Sfantului Marcu Ascetul care zice: „Crucea este toata virtutea si fapta buna.” Intai, copila fiind, isi imparþea hainele saracilor, in ciuda tuturor mustrarilor pe care i le faceau parinþii. Apoi, ramanand mostenitoare, impreuna cu fratele ei, a unei insemnate averi parintesti, a imparþit saracilor partea sa si s-a retras in pustie. Mutandu-se la urma in cealalta viaþa, n-a incetat a revarsa peste sufletele rugatoare mulþimea indurarilor sale prin minunile si semnele aratate celor care cu credinþa i-au cinstit si ii cinstesc moastele. Dovada – sirul nesfarsit al credinciosilor de pretutindeni ce se perinda neincetat, dar mai ales cu prilejul praznuirii sale, in Catedrala Mitropolitana din Iasi care le adaposteste de peste 350 de ani.