Maresalii Palatului. Demnitari ai Curtii regilor Romaniei, 1866-1947

Lucrarea lui Tudor Visan-Miu ne propune un fel de portret-robot al candidatului ideal la functia de Maresal al Palatului: preponderent militar de cariera - deoarece acesta avea nu doar trasaturi indispensabile in razboi, ci si in viata civila, precum: iubirea de patrie, sentimentul datoriei, curaj, spirit de sacrificiu, onoare, corectitudine, competente organizatorice etc. Atunci cand se intampla ca Maresalul Curtii sa fie, totusi, diplomat de cariera, el nu este scutit de astfel de calitati, la care se alatura abilitati specifice unui diplomat. Obligatoriu, si militarul de cariera, si diplomatul de cariera trebuiau sa fie administratori capabili.
 
Tudor Visan-Miu arata ca Regele Carol I a intentionat ca functia de Maresal al Palatului sa fie una civila, fara sa interactioneze cu politicul. Unul dintre atuurile lucrarii de fata constand tocmai in devoalarea luptei monarhilor si a Casei Regale pentru a mentine neutralitatea in fata presiunilor politicienilor. Astfel de conflicte au culminat in timpul domniei Regelui Mihai I. In ultima parte a cartii, autorul examineaza de altfel dintr-o perspectiva inedita pozitia curajoasa si demna a Regelui Mihai, care a facut tot ce a fost cu putinta pentru a mentine normele de comportament ale Casei Regale stabilite de Regele Carol I.